HOME


www.prodanciu.ro

SOLUTIA PROBLEMELOR TALE!


Felicitari! Ai dat dovada de intelepciune alegand sa vizitezi acest site. Te asigur ca aici vei gasi ceea ce ar putea schimba mult, in bine, viata ta si a urmasilor tai. Concret, aici, si numai aici, vei afla adevarul despre:

1. Dirijarea, pe cale naturala, a sexului uman (Conceperea copiilor cu sexul dorit, baiat sau fata). Proceduri practice;

2. Caderea parului. Cauzele reale, prevenire, remedii.


Acest material este rezultatul descoperirilor pe care eu, Marin I. Danciu, le-am facut avand ca motivatie propriile mele nevoi. Initial, am considerat descoperirile respective ca fiind secrete de familie si, drept urmare, un timp le-am pastrat ca atare. Stiind insa ca multi alti oameni se confrunta ca si mine cu aceleasi probleme si ca nimeni altcineva nu le-a gasit rezolvarea sigura, am decis sa initiez „PROGRAMUL DANCIU” prin care sa ofer si acestor oameni cunostintele mele in privintele mentionate.

Iti urez "Succes deplin!" in cunoasterea si, la nevoie, aplicarea acestor noutati.

Precizare:
Intrucat materialul urmator poate fi util si oricarui alt om, deci si cunoscutilor tai - rude, colegi, prieteni, colaboratori - ar fi onorant pentru tine daca i-ai instiinta si pe ei despre existenta acestuia. In acest scop, poti folosi calea care iti convine cel mai mult: telefon, intalnire directa, e-mail, etc, inclusiv prin apasare aici sau pe "Recomanda cunoscutilor tai" de la sfarsit.

DIRIJAREA SEXULUI UMAN
- Baiat sau fata, dupa dorinta-

Proceduri practice


Autor
Marin DANCIU
Romania



CE ESTE BINE SA STIM MAI INAINTE


Cateva notiuni despre celulele sexuale


Celula sexuala a barbatului este spermatozoidul si ia nastere in testicul, iar a femeii este ovulul, format in ovar. Atat spermatozoidul cat si ovulul se mai numesc si gameti.
Spermatozoidul este o celula de forma unui ac cu gamalie si o lungime de circa 65 microni. Are in componenta sa 4 parti: un cap, un gat sau col, o portiune intermediara si coada. Dintre acestea, capul este partea cea mai importanta a spermatozoidului, el are dimensiunea de 4-6 microni si forma ovoidala. Contine in nucleul sau un numar de 23 cromozomi, care sunt purtatorii zestrei ereditare din partea tatalui.
Coada, de 40-50 microni si de forma conica, se termina cu o “codita” prevazuta cu perisori si are rol in miscarea spermatozoidului.
Intre cap si coada sunt situate celelalte parti: gatul si portiunea intermediara. Portiunea intermediara contine rezerva cea mai mare de substante nutritive si energetice. O mica rezerva se afla si in coada.
Procesul de formare a spermatozoizilor, in testicule, poate fi influentat negativ de numerosi factori: alcool, tutun, droguri, radiatii X, nutritie deficitara in proteine, minerale si vitamine, anemii, boli infectioase, tulburari psiho-fizice, etc. Influentele negative constau in:
- numar redus de spermatozoizi;
- spermatozoizi anemici, cu posibilitati de miscare foarte reduse;
- spermatozoizi cu factori ereditari modificati (bolnavi);
- spermatozoizi fara viata (morti deja)
Lichidul spermatic secretat in timpul actului sexual contine un numar impresionant de spermatozoizi: peste 200 de milioane.
Dintre cei 23 de cromozomi ai fiecarui spermatozoid, 22 sunt cromozomi autozomi, iar unul singur este cromozom specific sexului: fie de tip X, specific sexului feminin, fie de tip Y, specific sexului masculin. Din numarul total de spermatozoizi eliminati in timpul actului sexual, circa jumatate sunt spermatozoizi care contin, fiecare, cate 22 + X cromozomi, iar jumatatea cealalta este formata din spermatozoizi ce contin 22 + Y cromozomi. Între spermatozoizii ce contin cromozomul X si cei ce contin cromozomul Y exista deosebiri esentiale. Spermatozoidul cu cromozomul X (specific sexului feminin) are o constitutie biologica mai robusta, capul mai mare si mai alungit, fiind deci mai puternic, dar mai lent in miscari, pe cand spermatozoidul cu cromozomul Y (specific sexului masculin) este mai slab biologic, are capul mai mic, insa este mai vioi si mai rapid in miscari. Aceasta diferentiere intre spermatozoizi nu este deloc intamplatoare; ei sunt in acest fel pentru a se putea asigura indivizi de ambele sexe, asa cum voi arata mai tarziu.
Remarc si faptul ca spermatozoizii sunt celule active, adica au capacitate proprie de miscare.
Ovulul, celula sexuala feminina, desi este cea mai mare celula din corpul omenesc, este abia vizibila cu ochiul liber, avand aproximativ 0,2-0,5 milimetri. Are forma sferica, iar in nucleul sau contine, ca si spermatozoidul, un numar de 23 cromozomi. Acestia poarta zestrea ereditara din partea mamei. Ovulul contine rezervele nutritive necesare hranirii produsului de conceptie in primele stari de dezvoltare.
Dintre cei 23 cromozomi ai ovulului, 22 sunt cromozomi autozomi, iar unul singur este cromozom specific sexului. Acest singur cromozom este numai de tipul X, specific sexului feminin, spre deosebire de spermatozoid la care se intalneste si cromozomul de tip Y, asa cum am aratat mai inainte. O alta deosebire fata de spermatozoid este aceea ca ovulul este celula pasiva, adica nu are capacitate proprie de miscare.

Ce determina sexul copilului

Fiecare celula a corpului uman (exceptand celulele sexuale) are 46 cromozomi, din care 44 nu au legatura cu sexul, pe cand 2 cromozomi simbolizati cu X si Y sunt specifici sexului, asa cum am aratat mai inainte. Astfel, o celula din corpul femeii este caracterizata prin formula 44 + XX cromozomi, in timp ce la barbat celula este caracterizata prin formula 44 + XY cromozomi.
In organele reproducatoare, ovarul femeii si testiculul barbatului, celulele care dau nastere gametilor se divid dupa tipul de diviziune meioza, in urma careia numarul de cromozomi ai celulelor sexuale rezultate este redus la jumatate. Asadar, in ovar se produce un singur fel de celule (ovule) caracterizate prin formula 22 + X cromozomi, iar in testicule se produc doua feluri de celule (spermatozoizi). Jumatate din numarul total de celule sunt spermatozoizi cu 22 + X cromozomi, iar cealalta jumatate sunt spermatozoizi cu 22 + Y cromozomi.
Prin urmare, sexul copilului este determinat de felul cromozomului (X sau Y) ce intra in alcatuirea spermatozoidului care parcurge efectiv procesul fecundatiei, stiind ca dintre numerosii spermatozoizi existenti, doar unul singur fuzioneaza cu ovulul.
Astfel, daca ovulul (22 + X cromozomi) se uneste cu un spermatozoid ce are 22 + Y cromozomi, va rezulta o celula-ou cu 44 + XY cromozomi, formula valabila pentru copil – baiat.
Daca insa ovulul (22 + X cromozomi) se uneste cu un spermatozoid ce are 22 + X cromozomi, va rezulta o celula-ou cu 44 + XX cromozomi, formula valabila pentru copil – fata.
Referitor la probabilitatea de a se produce una sau alta dintre combinatiile mentionate, fac precizarea ca pana la aceasta lucrare s-a considerat ca asemenea combinatii au loc cu totul intamplator, fara influenta directa a unor factori. Nimic nu este mai fals decat aceasta ipoteza. Cum s-ar putea admite ca perpetuarea speciilor este un fenomen intamplator, cand realitatea inconjuratoare ne arata contrariul? Astfel, la om, si nu numai la el, numarul indivizilor de sex masculin este mereu aproape egal cu numarul indivizilor de sex feminin. Se nasc aproximativ 51 de baieti la 50 de fete, realizandu-se raportul de aproape 1:1. Prin urmare, este exclus sa fie intamplator un fenomen care se desfasoara in asa fel incat de milioane de ani se mentine intre sexe un echilibru numeric relativ perfect. De aici se poate desprinde concluzia ca, in realitate, exista cu siguranta anumiti factori care decid felul sexului si despre care urmeaza sa scriu la locul potrivit al acestei lucrari.

Particularitatile aparatului genital al femeii

Se stie ca aparatul genital al barbatului este capabil sa produca in orice moment spermatozoizi, capacitate ce se poate mentine pana la varste foarte inaintate. Spre deosebire insa de cel al barbatului, aparatul genital al femeii produce celula sexuala matura (ovulul) doar pana la 45 - 55 de ani si in mod ciclic, periodicitatea fiind in medie de 28 de zile. În mod normal, la acest interval de timp, ajunge la maturitate, gata de a fi fecundat, un singur ovul. Dar in mod exceptional se intampla sa ajunga la maturitate doua ovule, caz in care, daca ambele sunt fecundate, se nasc doi gemeni: fie doi baieti, fie doua fete, fie un baiat si o fata.
Maturizarea ciclica a ovulului determina si numeroase modificari ale mucoasei uterine. Aceste modificari se desfasoara in cadrul unui ciclu constant sau mai putin constant, in functie de varsta si diversi alti factori, numit ciclu menstrual. În general, ciclul menstrual are o durata de 28 de zile, dar poate fi cuprins intre 23 – 32 de zile.
Modificarile mucoasei uterine, in cadrul ciclului menstrual, au loc in doua faze:
a) Faza proliferativa (de maturare foliculara), in care actioneaza hormonul foliculostimulant, foliculina, cel mai important dintre hormonii estrogeni secretati de ovar, ce asigura maturarea ovulului facandu-l apt pentru fecundatie. În aceasta faza incepe si pregatirea mucoasei uterine pentru primirea ovulului fecundat (a celulei-ou) prin ingrosarea ei si dezvoltarea glandelor proprii.

b) Faza secretorie numita si faza corpului galben si care incepe imediat dupa ovulatie. Ovulatia (adica spargerea foliculului ce contine ovulul maturat si expulzarea lui in trompa pentru a fi fecundat) are loc, de obicei, la mijlocul ciclului, incepand cu ziua a 12-a si pana in ziua a 15-a inclusiv, socotind de la prima zi a ultimei menstruatii, in cazul ciclului regulat de 28 de zile. Dupa ovulatie, foliculul ovarian din care a fost expulzat ovulul se transforma intr-o glanda endocrina temporara numita corpul galben (denumire datorata substantei de culoare galbena care apare aici). Corpul galben produce hormonul numit progestagen. Acest hormon continua pregatirea mucoasei uterine in urmatoarele 5-7 zile (perioada in care ovulul fecundat migreaza prin trompa pana la uter), prin continuarea dezvoltarii glandelor mucoasei si incarcarea lor cu substante nutritive. Progestagenul determina si cresterea temperaturii bazale in momentul ovulatiei, fapt de mare importanta pentru femeie in cunoasterea starii in care se afla. În cazul in care ovulul este fecundat, corpul galben continua sa se dezvolte si functia sa este indispensabila mentinerii sarcinii in primele saptamani, pana la formarea placentei. Se intampla insa ca ovulul sa nu fie fecundat caz in care corpul galben inceteaza secretia, se atrofiaza, se autodistruge si este eliminat. Scaderea cantitatii de progestagen este urmata de detasarea mucoasei uterine, ingrosate, si eliminarea acesteia, ca si a unei anumite cantitati de sange rezultat prin ruperea vaselor sanguine. Acest proces a fost numit menstruatie. Cu aceasta incepe un nou ciclu de maturare foliculara a unui alt ovul (prima faza), apoi ovulatie, ingrosarea mucoasei, etc.
Asadar, in cadrul unui ciclu menstrual, femeia poate ramane insarcinata o singura data si aceasta numai daca s-a produs ovulatia, iar ovulul a fost fecundat.
Fecundatia este procesul de unire a spermatozoidului (provenit de la barbat) cu ovulul (provenit de la femeie) in interiorul trompei uterine a femeii. Unirea celor doua celule mentionate da nastere unui produs nou, numit celula-ou sau zigot. Celula-ou isi continua drumul prin trompa unde si incepe sa se dezvolte, patrunde apoi in cavitatea uterina si se implanteaza aici, in mucoasa pregatita dinainte. Aceasta fixare a celulei ou de mucoasa uterina a fost numita nidatie.
Fecundatia este deci conditionata de producerea, mai intai, a ovulatiei si poate avea loc in cadrul unei perioade de cateva zile. Aceasta perioada a ciclului menstrual, in interiorul careia actele sexuale pot avea ca rezultat producerea fecundatiei, constituie perioada de fertilitate a femeii.

Dar cum se poate sti cand are loc ovulatia?
Prin diverse cercetari s-a ajuns la concluzia ca ovulatia poate avea loc intr-un interval doar de cateva zile din numarul total ce compun ciclul menstrual al femeii.Astfel, acest interval de ovulatie are 4 zile si, la un ciclu de 28 de zile, incepe cu a 12-a zi si se termina cu a 15-a zi a ciclului, cum am spus si mai inainte.
Dar, numarul zilelor ce compun perioada fertila se ridica in realitate la 7, asa cum voi arata mai departe. S-a constatat ca la aproape toate femeile exista o variatie in durata ciclului menstrual de 1-2 zile, uneori chiar de mai multe zile.
Aceasta diferenta de durata a ciclului influenteaza momentul ovulatiei. S-a stabilit ca exista o stransa legatura intre maturatia ovulului si aparitia menstruatiei urmatoare. Cand ovulatia are loc mai curand, ciclul este mai scurt, iar cand ovulatia se produce mai tarziu, ciclul este mai lung. Sarcinile repetate, alaptarea, avorturile, bolile grave, surmenajul fizic, grijile, emotiile, enervarile, excitarea sexuala, calatoriile, variatiile de clima, pot provoca modificari in aparitia ovulatiei si, respectiv, in durata ciclului. La femeia care depaseste varsta de 35-40 de ani, modificarile in durata ciclului survin fara vreo motivare anume. Daca la cele mentionate adaugam si faptul ca durata de viata atat a spermatozoizilor cat si a ovulului expulzat in trompa este inca incerta, rezulta ca determinarea precisa a zilelor fertile la femeie intampina dificultati considerabile. Aceste dificultasi sunt evidente intrucat, pana in prezent, nu s-a determinat cu precizie cat timp raman apte pentru fecundatie celulele sexuale (spermatozoidul si ovulul).
S-au vehiculat mai multe ipoteze referitoare la aceasta durata si anume: pentru spermatozoizi – „circa 30 ore”, „1-2 zile”, „2-5 zile”, „cateva zile”, „7-8 zile”, iar pentru ovul – „cateva ore”, „24 de ore”, „1-2 zile”, „4-5 zile”, „cateva zile”. Se pune intrebarea: care dintre aceste ipoteze corespunde realitatii? Probabil ca toate, afirm eu, daca tinem seama de imensa variatie ce se intalneste in lumea vie, in care nu toate fiintele (deci si celulele sexuale) au aceeasi constitutie la fel de viguroasa. În plus, nu in toate situatiile acestea se gasesc in aceleasi conditii de mediu, favorabile sau nefavorabile, cum este cazul mediului in care sunt depuse celulele sexuale ce urmeaza sa participe la fecundatie.
Însa, prudenta ne indeamna, ca pentru scopuri practice, sa consideram sigur valabile duratele aproape cele mai mici si anume: doua zile (48 ore) la spermatozoizi si o singura zi (24 ore) la ovul. Aceasta precizare este utila pentru a stabili momentul cand trebuie sa aiba loc actul sexual fecundant (in scop de conceptie).
Pentru a usura acest demers, exista mai multe metode prin care se poate stabili momentul ovulatiei si, respectiv, perioada de fertilitate in care fecundatia este posibila.
O metoda frecvent aplicata, dar care presupune un grad sporit de atentie pentru a obtine precizia necesara, este metoda ce se bazeaza pe folosirea asa-numitului calendar menstrual. Pe baza unor cercetari s-au putut stabili perioadele fertile si nefertile din ciclul menstrual al femeii, ideea de baza, asa cum am aratat, fiind aceea ca ovulatia se poate produce intr-un interval de 4 zile situat la mijlocul ciclului, in cazul unui ciclu obisnuit de 28 de zile. Pentru alte durate ale ciclului, fie mai mici, fie mai mari, intervalul de 4 zile este situat la o distanta fixa de 13 zile inainte de urmatoarea menstruatie.
Pentru a stabili perioada fertila, in care femeia poate ramane insarcinata, in fata intervalului de 4 zile se adauga alte 2 zile, iar dupa intervalul de 4 zile se adauga inca o zi, zilele adaugate reprezentand timpul in care spermatozoizii (pentru cele 2 zile) si ovulul (pentru o zi) raman apti pentru fecundatie, obtinandu-se in total 7 zile de fertilitate. Din figura urmatoare se poate deduce usor esenta acestui calendar si mai ales modul de folosire.
Calendarul menstrual
   
Ciclu menstrual de 32 zile
   
  Ciclu menstrual de 28 zile
     
    Ciclu menstrual de 23 zile
      Interval în care  
      ovulaţia este  
      posibilă  
                Are 4 zile                          
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26
Prima zi a   1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
ciclului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
  1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29
  1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
  1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32
Perioadă nefertilă Perioadă fertilă Perioadă nefertilă
Are număr variabil de zile Are 7 zile Are 12 zile


Totusi, pentru o mai buna intelegere, voi face si cateva exemplificari.
Presupunem ca o femeie si-a tinut evidenta si a aflat ca durata ciclului sau menstrual este de 26 de zile. Privind calendarul menstrual – randul referitor la ciclul de 26 de zile – deduce usor ca incepand cu prima zi de la aparitia menstruatiei, timp de 7 zile, se afla in prima perioada nefertila. Urmeaza alte 7 zile, incepand cu ziua a 8-a si terminand cu ziua a 14-a inclusiv, perioada in care poate sa ramana insarcinata; deci aceasta este perioada fertila. Dupa acest interval, ultimele 12 zile ale ciclului, incepand cu ziua a 15-a si terminand cu ziua a 26-a, este perioada iarasi nefertila.
Alt exemplu, valabil pentru un ciclu de 30 de zile: zilele 1-11 inclusiv sunt zile nefertile, 12-18 inclusiv sunt zile fertile, 19-30 inclusiv sunt zile nefertile.
Exemplele date sunt valabile in cazul cand ciclul este constant, adica are mereu acelasi numar de zile.
Pentru a determina zilele fertile in caz de ciclu cu durata variabila, se scade 19 din numarul cel mai mic (durata cea mai mica) si 12 din numarul cel mai mare (durata cea mai mare a ciclului).
Primul exemplu: o femeie a constatat ca ciclul sau are o durata variabila cuprinsa intre 24 si 29 de zile. Va face urmatorul calcul: 24 – 19 = 5 si 29 – 12 = 17. Deci, va putea ramane insarcinata in cadrul perioadei ce incepe imediat dupa ziua a 5-a si se termina cu ziua a 17-a, de la aparitia menstruatiei.
Alt exemplu: durata ciclului este intre 27 si 30 de zile. 27 – 19 = 8 si 30 – 12 = 18. Fecundatia este posibila in perioada ce incepe imediat dupa ziua a 8-a si care dureaza pana in ziua a 18-a, inclusiv. Aceste date se pot deduce si direct, fara calcule, din figura ce reprezinta calendarul menstrual.
Se cuvine sa fac o precizare foarte importanta referitoare la faptul ca fecundatia este posibila, asa cum am aratat, pe parcursul a mai multe zile. Sa nu se inteleaga, sper, de catre nimeni ca fecundatia se produce continuu pe intreaga durata a acestei perioade. Am afirmat ca fecundatia este „posibila” in acest interval, dar efectiv ea se produce doar in clipa intalnirii dintre spermatozoid si ovul, clipa ce poate apartine oricarei secvente din lungul interval de timp de dupa ovulatie. De aici decurge concluzia logica, pentru cei interesati, ca este absolut obligatorie corelarea dintre momentul actului sexual fecundant si momentul ovulatiei, pentru a putea obtine rezultatele practice urmarite.
Determinarea momentului ovulatiei, in afara de folosirea metodei ce utilizeaza calendarul menstrual, se mai poate face si prin metoda masurarii temperaturii bazale (in repaus), dimineata, la trezirea din somn, timp de cel putin 2-3 luni. Semnul ca ovulatia s-a declansat este dat de ridicarea temperaturii, cum am precizat si mai inainte. In acest scop, in fiecare zi, trebuie masurata temperatura vaginului.
Operatia de masurare se face imediat dupa trezire, inainte de a parasi patul. Rezultatele se inscriu pe o foaie cu patratele, realizandu-se o diagrama. Pe orizontala, fiecare patratel indica o zi de ciclu incepand cu prima zi de menstruatie. Pe verticala, patratul corespunde liniilor de temperatura. Masurand temperatura zilnic si inregistrand-o pe diagrama, dupa 2-3 luni se poate observa in ce locuri ale curbei apare saltul, acesta marcand ovulatia. Perioada de fertilitate sigura este de doua zile inainte si o zi dupa inceperea cresterii temperaturii.
Aceasta metoda, desi este destul de greoaie, incomoda si necesita mult timp, prezinta avantajul ca este precisa.

Influenta psihicului asupra comportamentului sexual

Inainte de a releva vreo sfera de influenta a psihicului uman, consider necesar sa arat ca psihicul reprezinta forma specifica de reflectare a realitatii produsa de activitatea sistemului nervos si cuprinde totalitatea fenomenelor si proceselor proprii acestei reflectari, concretizate in structura sufleteasca specifica fiecarui individ.
Prin urmare, viata sexuala si, legat de aceasta, comportamentul sexual specific fiecarui individ sunt profund marcate de psihicul acestuia, care poate fi diferit de la individ la individ, dar care, cu certitudine, este diferit la cele doua sexe. Din acest ultim motiv, se poate vorbi de existenta a ceea ce se numeste „pshihologia sexelor”.
Astfel, particularitatile psihice ale barbatului sunt, in mod firesc, in stransa corelatie cu constitutia fizica a acestuia, care chiar de la prima vedere sugereaza ideea ca organismul lui a fost conceput pentru forta. Oase mai lungi si mai grele, volumul si conformatia muschilor, umerii largi, bratele vanjoase, soldurile mai inguste decat umerii, ca si toate celelalte caracteristici, dau senzatia de putere si de rezistenta. In consecinta, comportamentul urmeaza aceasta linie de constructie fizica. Este vizibila, la barbat, inclinatia spre actiune, sport, miscare, iar in relatia cu sexul opus, tendinta de a domina, de a conduce. Barbatul isi exteriorizeaza mai greu sentimentele, iar la nevoie este capabil sa indure si sa sufere fara a se trada prin vaicareala sau plansete. Lipsa nevoii de exteriorizare se manifesta si in relatiile cu partenera, in viata sexuala, ceea ce poate crea impresia ca este „rece”, „indiferent”, „nepasator”, desi sentimentele lui de afectiune sunt reale, dar sunt plasate in minte – zona, desigur, invizibila.
In relatiile sexuale, barbatul are initiativa in majoritatea covarsitoare a cazurilor, el fiind acela care incepe jocul erotic si tot el il conduce pana la sfarsit.
Barbatul se exteriorizeaza (excita sexual), de obicei, mai repede decat femeia, putand ajunge la orgasm cu mult inaintea acesteia. Daca se ajunge cu adevarat la aceasta situatie, in mintea femeii se creeaza impresia ca el nu a urmarit decat satisfactia proprie si imediata.
Cu siguranta ca un astfel de comportament nemultumeste profund femeia, atat din cauza faptului ca ea ramane nesatisfacuta, cat si din cauza sentimentului de injosire pe care, in mod firesc, il incearca, vazandu-se redusa la rolul de instrument al placerilor barbatului.
In asemenea situatie, psihicul femeii este puternic influentat in sens negativ.
Dar, psihicul barbatului are si o alta caracteristica; el poate induce acestuia o comportare, in relatiile sexuale, total opusa celei descrisa mai sus. Astfel, barbatul, printr-un efort de vointa, poate sa-si regleze viteza de excitare si prin gesturi specifice poate determina reactii corespunzatoare in organismul femeii, in primul rand excitarea sexuala a ei. Si in acest caz psihicul femeii este profund influentat, dar in sens pozitiv.
Particularitatile psihice ale femeii pornesc, ca si la barbat, in primul rand, de la constitutia sa fizica ce creeaza impresia de gingasie, dar si de fragilitate. Insa conformatia trupului ei pare special adaptata pentru procreare. Astfel, latimea soldurilor este mai mare, pentru a oferi produsului de conceptie suficient spatiu pentru dezvoltare.
In al doilea rand, particularitatile psihice ale femeii sunt legate de sistemul endocrin, care este total deosebit de cel al barbatului. Transformarile ce se produc in timpul ciclului menstrual sunt determinate de activitatea a numeroase glande a caror secretie difera de la o zi la alta. Ciclurile biologice ale femeii si influenta reciproca dintre psihic si glandele cu secretie interna – influenta ce se manifesta in orice moment – explica predispozitia femeii de a-si schimba repede comportarea, de a-si modifica echilibrul sufletesc. Din aceasta decurge concluzia gresita a barbatului care, necunoscand cauza reala a acestor schimbari, afirma cu usurinta ca femeia are „toane” sau ca „La donna e mobile” (femeia e schimbatoare), cum spune un dicton celebru.
Femeia isi exteriorizeaza mai vizibil sentimentele ajungand de obicei foarte usor sa planga intr-o situatie in care barbatul este, in aparenta, indiferent.
In plan sexual, particularitatile psihice ale femeii se manifesta cu totul diferit fata de cele ale barbatului. Femeia are, in general, o conceptie mai spiritualizata despre actul sexual. Ea este in stare sa plaseze actul sexual propriu-zis pe un loc cu totul secundar sau chiar sa nu-i mai acorde interes, daca nu este pe deplin multumita si in plan afectiv, spiritual, in relatiile cu partenerul sau. Femeia se erotizeaza (excita sexual) mult mai lent decat barbatul, este deosebit de sensibila la actiunile grabite ale acestuia, sensibilitate care declanseaza reactii specifice din partea sistemului nervos, asa cum voi arata la locul potrivit.
Deseori, sfera psihica la ambele sexe este caracterizata si de manifestari contradictorii provocate de actiunea unor forte al caror echilibru este foarte instabil. S-a reusit sa se afle ca o mare parte a actiunii acestor forte se petrece intr-o zona specifica, denumita inconstient. In inconstient sunt localizate fortele ce determina manifestarile instinctuale si care sunt generate de energia instinctuala primara numita libido (dorinta), definit prin cautarea instinctiva a placerii sexuale. Libido-ul, manifestare normala a instinctului sexual, actioneaza ca un impuls spre obtinerea satisfactiei depline. Scaderea sau exagerarea libido-ului reprezinta semne ce tradeaza existenta unor anomalii constitutionale, boli endocrine sau chiar tulburari psihice.
Remarc si faptul ca impulsurile sexuale, la ambele sexe, la contactul cu realitatea, sunt constranse sa evolueze in deplina concordanta cu conditiile concrete. Astfel, datorita capacitatii sale de a gandi, omul poate, in functie de conditii, sa-si stapaneasca si sa-si canalizeze pornirile instinctive. Prin aceasta el devine nu numai educabil ci si autoeducabil, de aici putand trage concluzia ca, in viata sexuala, se poate conta pe uzul ratiunii, pe gesturi si manifestari, ca rezultat al gandirii lucide. A fi capabil de stapanire, a avea puterea de a-si domina instinctul sexual, au pentru om o deosebita importanta practica. Barbatul, printr-un efort de vointa poate sa-si dozeze tensiunea sexuala, fapt ce-i permite sa tina sub control intreaga desfasurare a actului sexual. De asemenea, el poate trece cu usurinta prin perioadele de abstinenta sexuala, impuse atat de natura preocuparilor sale si de starea partenerei (boala, menstruatie, nastere, etc) cat si de propria lui vointa.
Abstinenta nu numai ca nu diminueaza in nici un fel potenta sexuala a barbatului, ci poate sa i-o si amplifice, daca se are in vedere ca la sfarsitul acestei perioade dorinta sexuala, sensibil marita, si-o satisface cu destula usurinta, fiind capabil chiar de 2-3 acte sexuale in decurs de numai cateva ore.
Femeia poate trece si mai usor prin perioada de abstinenta, date fiind insusirile ei biologice specifice. Excitarea sexuala a femeii se produce mai mult prin excitarea psihica si mai putin prin cea fizica, ceea ce este foarte important de retinut pentru a fi aplicat in viata practica. Fenomenul se petrece astfel: de la receptori, senzatiile ajung la centrii nervosi, de unde se comanda modificarile corespunzatoare ce trebuie sa se produca la nivelul organelor genitale. Asemenea modificari legate de actul sexual sunt rezultatul actiunii a o seama de mecanisme neurologice si psihologice innascute, activate instinctual si care totdeauna au actiunea orientata spre satisfacerea nevoii vitale momentane.
Nevoia vitala momentana a organismului femeii raportata la actul sexual consta, pe de o parte, in tendinta instinctuala de a evita durerea, neplacerea, iar pe de alta parte, de a cauta placerea, satisfactia.
In fine, caracteristicile psihicului celor doua sexe si influenta lui asupra comportamentului sexual nu sunt deloc intamplatoare; sunt programate genetic si au un rol fundamental in a procrea fie baiat, fie fata, asa cum voi arata mai tarziu.

DIRIJAREA SEXULUI UMAN


Contrar opiniilor exprimate de catre diversi cercetatori potrivit carora ar fi imposibila conceperea copiilor cu sexul dorit, eu am dovedit ca acest demers este perfect posibil si lesne de realizat de catre orice cuplu cu parteneri sanatosi. Am reusit in aceasta privinta prin inspiratia pe care am avut-o de a aborda subiectul intr-o viziune cu totul diferita, bazata pe observatii riguroase asupra realitatii. Am ignorat toate caile urmate de altii, ce erau axate in principal pe tratamente medicale si am gasit adevarata cale, calea naturala, care este cea mai simpla si 100% sigura.
Fiind naturala, aceasta nu implica nici o tehnica de laborator, nici o manevra materiala, nici o interventie nefireasca si nici participarea altcuiva, in afara de cuplul respectiv.
In esenta, am reusit sa „decriptez” ceea ce se intampla in realitate, in mod natural. Am ajuns astfel sa fac urmatoarele descoperiri: 1. Sexul uman are ca fundament starea psihica a femeii, psihicul acesteia; ma refer la starea psihica pe care o are imediat inainte si in timpul actului sexual fecundant;

2. Starea psihica a femeii se formeaza incepand cu momentul in care ea recepteaza intentia partenerului de a intretine raport sexual sau cu momentul in care ea insasi initiaza astfel de raport si este indusa de catre barbat, in ambele situatii;

3. Pentru conceperea baietilor starea psihica a femeii se caracterizeaza prin tendinta instinctuala a ei de a avea placere, satisfactie, multumire, iar pentru conceperea fetelor starea psihica se caracterizeaza prin tendinta instinctuala de a evita durerea, neplacerea, insatisfactia, nemultumirea.
Fete rezulta si atunci cand psihicul femeii este caracteristic conceperii baietilor, daca actul sexual are loc inaintea ovulatiei cu un timp mai mare decat durata de viata a spermatoroizilor cu cromozom Y si mai mic decat durata de viata a spermatozoizilor cu cromozom X.
Rezultatele unor cercetari stiintifice prezentate la „CE ESTE BINE SA STIM MAI INAINTE”, desi concorda perfect cu descoperirile mentionate, nu sunt suficiente pentru a lamuri in intregime fenomenul complex de concepere a copiilor cu sexul dorit. Acesta poate fi inteles numai daca se cunoaste si ceea ce am numit „Conceptul DANCIU despre fecundatie”.
La elaborarea acestui concept am avut in vedere doua fenomene ce se petrec, in mod natural, in organismul femeii si anume:
  • Biochimismul receptorului spermatic;
  • Bioelectrizarea gametilor;
  • Biochimismul receptorului spermatic este rezultatul proceselor biochimice care au loc in intregul spatiu in care este depus, in timpul ejacularii, lichidul spermatic, deci si spermatozoizii. In componenta acestui spatiu intra: cavitatea vaginala, capatul colului uterin si fundul de sac – vaginal posterior. In esenta, procesele biochimice din aceasta zona constau in crearea unui mediu alcatuit din secretii diverse care, de la caz la caz, prin proportia lor, imprima amestecului (mediului) un pH specific caracterului fie acid, fie bazic (alcalin).
    Procesele biochimice ce au loc inainte de sosirea spermatozoizilor in corpul femeii sunt extrem de bine corelate cu dimensiunea diferita a celor doua tipuri de spermatozoizi: cei care contin cromozomu X, specific sexului feminin si cei care contin cromozomul Y, specific sexului feminin.
    Biochimismul receptorului spermatic este factorul care selecteaza, din intreaga masa de spermatozoizi, numai pe cei care contin fie cromozomu X, fie cromozomul Y. Selectia este urmarea proceselor biochimice care se declanseaza instinctual imediat inaintea actului sexual si care constau in producerea secretiilor vaginale specifice, a caror compozitie chimica si pH sunt in stransa corelatie cu starea psihica pe care o are femeia imediat inaintea si in timpul actului sexual.
    In urma ejacularii, lichidul spermatic, deci si spermatozoizii, intra in contact cu secretiile vaginale. Pot fi doua situatii: a) Daca mediul in care ajung spermatozoizii are caracter acid (pH sub 7), spermatozoizii ce contin cromozomul Y, fiind mai mici, mai firavi, deci biologic mai slabi, venind in contact cu mediul acid neprielnic, isi pierd mobilitatea si la foarte scurt timp isi pierd si viabilitatea. Spermatozoizii ce contin cromozomul X, fiind mai mari in dimensiune, cu constitutie biologica mai robusta au in consecinta o rezistenta mai mare. Ei suporta usor agresivitatea mediului acid si reusesc nu numai sa supravietuiasca ci sa si plece in cursa, pentru fecundatie.
    Procesele vitale din spermatozoid, in acest caz se desfasoara in limite normale, fara a fi perturbate de catre substantele din mediul acid.
    Prin cele de mai sus am aratat cum secretiile vaginale cu caracter acid scot din competitie spermatozoizii ce contin cromozomul Y (specific sexului masculin) si permit numai spermatozoizilor ce contin cromozomul X (specific sexului feminin) sa ramana viabili si numai ei sa se angajeze in cursa pentru fecundatie.
    Relev faptul ca mediul acid rezulta atunci cand psihicul femeii este caracterizat prin tendinta ei de a evita durerea, neplacerea, insatisfactia, nemultumirea. b) Daca mediul (secretiile vaginale) are caracter bazic (pH peste 7), acesta este favorabil ambelor tipuri de spermatozoizi. Numai ca si aici intervine dimensiunea diferita a celor doua tipuri de spermatozoizi. Spermatozoizii cu cromozomul X fiind mai mari, sunt si mai lenti in miscari, iar spermatozoizii cu cromozomul Y fiind mai mici, sunt mult mai vioi si deci mai rapizi in miscari. Drept umare, ei putandu-se deplasa mai repede au sansa sa ajunga primii la ovul.
    Mediul bazic rezulta cand psihicul femeii este caracterizat prin tendinta ei de a avea placere, satisfactie, multumire.
    Rezumand cele prezentate se poate deduce ca biochimismul receptorului spermatic, selectand tipurile de spermatozoizi, selecteaza sexul viitorului copil. Asadar, decizia, hotararea privind sexul copilului se ia instinctual de catre organismul femeii, in functie de starea psihica pe care o are imediat inainte si in timpul actului sexual, stare care determina caracterul fie acid, fie bazic, al secretiilor vaginale.
    Sexul copilului este decis dupa ce spermatozoizii au ajuns in corpul femeii, cand vin in contact cu secretiile vaginale. Decizia privind sexul este insa fructificata numai dupa fecundatie, proces ce are loc mai tarziu, cand spermatozoizii selectati ajung la ovulul aflat in trompa uterina.
    Selectarea spermatozoizilor prin biochimism incepe in receptorul spermatic (bazinul seminal), aflat in jurul colului uterin si se finalizeaza in uter.
    Spermatozoizii ca si secretiile vaginale in care se afla, patrund in uter prin contractia (strangerea) muschilor vaginali din zona bazinului seminal, contractie care realizeaza un efect de impingere, concomitent cu relaxarea (destinderea) uterului, relaxare ce produce efect de absorbtie.
    Bioelectrizarea gametilor (spermatozoidului si ovulului), fenomen implicat in procesul fecundatiei, consta in electrizarea lor prin cedarea de electroni, in cazul spermatozoizilor si captarea de electroni, in cazul ovulului. Drept urmare, spermatozoizii se incarca electro-pozitiv, iar ovulul se incarca electro-negativ.
    Se cunoaste faptul ca intre corpurile electrizate apar si actioneaza forte de interactiune electrica.
    Spermatozoizii incarcandu-se cu acelasi fel de sarcini electrice (pozitive), se indeparteaza unii de altii din cauza fortelor de respingere, fapt ce determina ca permanent sa existe o anumita distanta intre ei. Dar intre spermatozoizi (incarcati electro-pozitiv) si ovul (incarcat electro-negativ), forta de interactiune electrica este de atractie.
    Se pune intrebarea: cum ajung gametii sa se electrizeze? Raspunsul este simplu: prin frecarea lor de mediul cu care vin in contact direct, fizic.
    Aflati acum in uter, spermatozoizii cu cromozomul fie X, fie Y, selectati deja prin biochimism, pentru a putea ajunge sigur la ovulul din trompa uterina, incep sa se miste intens. Dar prin miscare se produce si frecarea lor de mediul in care se afla: secretiile in care au sosit in uter, ca si secretiile proprii acestuia. Densitatea mai mare a materiei din care sunt formati spermatozoizii, comparativ cu cea a mediului, este factorul care determina ca spermatozoizii sa fie cei care cedeaza electroni masei de secretii de care se freaca in mod continuu, incarcandu-se in acest fel electro-pozitiv.
    Ovulul, celula „pasiva”, se deplaseaza prin trompa uterina datorita impingerii lui de catre cilii vibratili ai epiteliului trompei. Cilii sunt constituiti din materie mai densa decat a straturilor externe ale ovulului. Prin urmare, in acest caz, cilii sunt cei care cedeaza electroni ovulului frecat, incarcandu-l electro-negativ, deci contrar sarcinii spermatozoizilor.
    Din cele expuse pana aici se poate deduce ca electrizarea spermatozoizilor se produce independent de electrizarea ovulului, fiecare gamet capatand o sarcina electrica proportionala cu gradul sau de miscare (frecare).
    La spermatozoizi, gradul de miscare depinde de marimea rezervei proprii de substante nutritive continuta in partea intermediara si in coada, rezerva ce nu este suficient de mare la toti spermatozoizii. Din acest motiv, nu toti spermatozoizii sunt capabili sa dezvolte forta necesara pentru parcurgerea intregii distante pana la ovul. In aceasta situatie, numai spermatozoizii mai vigurosi, ai fiecarui tip, care dispun de o cantitate apreciabila de substante nutritive, sunt capabili de miscare intensa si continua, in cursul careia in timp ce se misca se si incarca electro-pozitiv. Odata cu aceasta, prin aparitia sarcinilor electrice pozitive ale spermatozoizilor apare si sensul miscarii lor – catre ovul, care este deja incarcat electro-negativ, prin deplasarea sa prin trompa, de catre cili. In aceste conditii, spermatozoizii gasesc cu usurinta orificiul de intrare in trompa purtatoare de ovul (din cele doua existente). Catre ovul se deplaseaza un numar din ce in ce mai mic de spermatzoizi, din cauza epuizarii rezervelor de hrana a multora dintre ei.
    Spermatozoizii ramasi in competitie se deplaseaza spre ovul din ce in ce mai repede, datorita cresterii fortei de atractie pe masura ce distanta dintre spermatozoizi si ovul se micsoreaza. Dintre cei cativa spermatozoizi avansati in cursa, doar unul singur are posibilitatea, la un moment dat, sa atinga si sa fuzioneze cu ovulul (sa produca fecundatia) intrucat intre ei exista permanent o distanta suficient de mare, ei fiind toti electrizati electro-pozitiv. Dupa producerea fecundatiei, de catre acest singur spermatozoid, ceilalti spermatozoizi, apti si ei pentru fecundatie, nu se mai pot atinge de ovul, intrucat ansamblul (spermatozoid plus ovul) format prin fecundatie, capata instantaneu tot sarcina pozitiva, sarcina spermatozoidului fiind mai mare decat a ovulului. Ceilalti spermatozoizi (incarcati electro-pozitiv) sunt deci tinuti la distanta fata de celula-ou formata prin fecundatie.
    Sarcina electrica a spermatozoidului este mai mare decat a ovulului datorita deosebirilor esentiale dintre ei. Spermatozoidul fiind „activ”, dispunand de o prelungire (coada) ce-i sporeste mult suprafata de contact (de frecare) si drumul parcurs de el mai lung, capata o incarcare electropozitiva mai mare decat cea negativa a ovulului, care este „pasiv”, fara prelungiri, cu suprafata de contact mai mica si cu drum parcurs mai scurt.
    Asadar, bioelectrizarea gametilor este fenomenul care face posibila fecundatia efectiva de catre un singur spermatozoid, excluzandu-se prin aceasta orice risc de distrugere a ovulului prin participarea concomitenta la fecundatie a mai multor spermatozoizi. (numarul de cromozomi insumati ar depasi 46).
    O scurta sinteza a ceea ce am relevat pana aici ar putea ajuta mult la intelegerea faptului ca dirijarea sexului uman este un demers perfect posibil. Astfel, sunt de retinut urmatoarele:
  • Sexul copilului este determinat de tipul spermatozoidului (cu cromozom X sau cu cromozom Y) ce se uneste cu ovulul in procesul fecundatiei;
  • Selectarea spermatozoizilor cu cromozom X sau Y (deci a sexului) se face instinctiv de catre organismul femeii prin „biochimismul receptorului spermatic”;
  • Biochimismul receptorului spermatic este determinat de starea psihica pe care o are femeia imediat inainte si in timpul actului sexual fecundant;
  • Starea psihica a femeii, caracterizata prin tendinta acesteia de a avea placere, satisfactie, multumire, determina ca sistemul nervos sa comande producerea de secretii vaginale cu caracter bazic, favorabil conceperii baietilor;
  • Starea psihica a femeii, caracterizata prin tendinta acesteia de a evita durerea, neplacerea, insatisfactia, nemultumirea, determina secretii vaginale cu caracter acid, favorabil conceperii fetelor;
  • In viata de cuplu, starea psihica a femeii este indusa (determinata) de catre barbat (partener), indiferent de cine initiaza raportul sexual (el sau ea).
  • Din aceasta sinteza decurg doua concluzii importante: - Sexul uman poate fi dirijat, in mod sigur, prin dirijarea psihicului femeii;
    - Rolul de dirijor al psihicului femeii ii revine barbatului (partenerului).
    Asadar, dirijarea sexului uman se reduce, de fapt, la dirijarea psihicului femeii astfel incat acesta sa evolueze in sensul dorit de catre barbat, sa aiba un anumit specific.

    PSIHIC FAVORABIL CONCEPERII BAIETILOR


    Am relevat deja in „sinteza” ca psihicul femeii este favorabil conceperii baietilor atunci cand acesta se caracterizeaza prin tendinta ei de a avea placere, satisfactie, multumire.
    Starea psihica a femeii, raportata la actul sexual, nu este deloc intamplatoare; aceasta este rezultatul reflectarii realitatii de catre sistemul ei nervos, mai exact, al receptarii si prelucrarii semnalelor emise de barbat, este deci dependenta si indusa de catre acesta.
    Semnalele emise de barbat sunt foarte diverse: gesturi, cuvinte, aspect fizic, aspect vestimentar, miros, pozitia in care este asezat, etc. si contin mesaje ce capata in mintea femeii semnificatii precise, in functie de varsta, imprejurare, ambianta, nivel de instruire, natura relatiilor dintre ei, etc.
    In mod obisnuit (in actiuni nedirijate), barbatul este prea putin atent la cel fel de semnale emite si nici nu este preocupat prea mult de impactul real al acestora asupra femeii, este deci dominat in mare masura de propriul instinct sexual. Drept urmare, doar cu totul intamplator femeia capata o stare psihica favorabila conceperii de baieti sau de fete.
    In schimb, cunoscand din aceasta lucrare ca barbatul este in toate cazurile inductor al psihicului femeii, el, facand uz de ratiune, poate sa-si domoleasca instinctul si deci poate emite in mod constient (voit) un fel sau altul de semnale, adica sa dirijeze sexul dupa dorinta.
    Astfel, daca mesajele (semnalele) lui au calitatea de a starni interesul sexual al femeii, de a o aduce in situatia de a i se darui mai intai cu sufletul si apoi cu trupul, de a o aduce in starea de a se elibera de toate grijile si de toate gandurile suparatoare, atunci femeia cat timp dureaza jocul erotic si actul sexual propriu-zis, va uita de sine si va cunoaste placerea, satisfactia si multumirea sufleteasca maxima.
    Ajungand realmente sa traiasca o asemenea stare, femeia are in mod sigur un psihic favorabil conceperii baietilor. Numai un astfel de psihic determina ca glandele exocrine sa produca, in zona receptorului spermatic, un amestec de secretii cu caracter bazic (alcalin) care, asa cum am expus mai inainte, favorizeaza spermatozoizii ce contin cromozomul Y sa ajunga primii la ovul (vezi „Biochimismul receptorului spermatic”).
    Ca asa stau lucrurile, aduc in atentie un fenomen despre a carui valabilitate cred ca nimeni nu ar putea exprima nici cea mai mica indoiala. Astfel, se cunoaste faptul ca in razboaie, populatia de sex masculin este redusa considerabil, combatantii in marea lor majoritate fiind barbati. In acelasi timp, se stie ca dupa razboi, echilibrul numeric intre barbati si femei se restabileste intr-o perioada relativ scurta. Aceasta se datoreaza nasterilor dupa razboi intr-o proportie mai mare a baietilor in raport cu fetele.
    Explicatia este urmatoarea: revenirea de pe front a putinilor barbati norocosi, scapati ca prin minune din ghearele mortii, determina reactii specifice in organismul fiecarei femei care-si vede barbatul intors teafar, dupa atatea suferinte indurate de el, in razboi si de ea, acasa. Aceste reactii sunt rezultatul starii de multumire sufleteasca deplina ce o face sa uite de toate necazurile si suferintele avute, precum si al dorintei arzatoare de apropiere fizica. Starea de multumire si dorinta femeii, combinate cu gesturile specifice ale barbatului ce-si manifesta si el bucuria revederii femeii dorita mult prea mult timp, determina ca sistemul nervos al femeii sa comande functionarea la parametri inalti, in sens pozitiv, a glandelor exocrine care produc secretiile implicate in actul sexual. Fiind vorba de stare psihica (afectiva) pozitiva, specifica unui act sexual foarte dorit, amestecul de secretii in zona receptorului spermatic are caracter bazic, favorabil spermatozoizilor ce contin cromozomul Y, specific sexului masculin. Acest exemplu este, cred, suficient pentru a clarifica si mai mult lucrurile.
    Asadar, a concepe baieti inseamna, in esenta, a face dragoste la modul superlativ, inseamna ca femeia sa atinga culmea multumirii, nu neaparat si fizica, ci obligatoriu psihica, sufleteasca. Pentru aceasta, barbatul trebuie sa-si joace bine rolul de barbat. El trebuie sa cunoasca arta de a face dragoste, sa stie sa-si cucereasca femeia si sa si-o apropie mai intai sufleteste. El nu trebuie sa uite ca femeia se excita sexual mult mai lent decat barbatul si deci faza de inceput a dialogului sexual, preludiul, trebuie sa fie suficient de lunga.
    Insa nu trebuie ignorat faptul ca psihicul descris mai sus si deci mediul bazic (alcalin) este prielnic nu numai spermatozoizilor cu cromozom Y ci si celor cu cromozom X. Dar spermatozoizii cu cromozom Y, avand resurse mai mici de hrana, au o durata de viata mai mica decat a spermatozoizilor cu cromozom X, resursele de hrana ale acestora fiind mult mai mari. Prin urmare, pentr a rezulta sigur baiat este necesar ca momentul actului sexual sa fie bine corelat cu momentul ovulatiei astfel incat spermatozoizii cu cromozom Y sa nu-si piarda viabilitatea inainte de a intalni ovulul in trompa. Daca insa actul sexual are loc cu mult timp inainte de ovulatie si anume cand perioada dintre actul sexual si ovulatie este mai mare decat durata de viata a spermatozoizilor cu cromozom Y, dar totusi mai mica decat durata de viata a spermatozoizilor cu cromozom X, atunci va rezulta o fata, ovulul fiind fecundat acum de un spermatozoid cu cromzom X.
    Asa se explica si faptul ca, in cazul gemenilor baiat si fata, a rezultat si fata, desi psihicul a fost unul favorabil conceperii baietilor. Este limpede ca baiatul a rezultat dintr-o prima ovulatie, produsa foarte aproape de momentul actului sexual, ceea ce a asigurat ca in momentul fecundatiei, spermatozoizii cu cromozom Y sa fie suficient de virili; fata a rezultat din a doua ovulatie, care s-a produs mai tarziu, dupa ce toti spermatozoizii cu cromozom Y erau deja morti, insa ramanand inca viabili cei cu cromozom X.

    PSIHIC FAVORABIL CONCEPERII FETELOR


    Spre deosebire de baieti si de exceptia prezentata anterior, majoritatea fetelor se concep cand femeia nu simte nevoia sufleteasca si, cu atat mai putin, trupeasca, de a se darui barbatului. Motivele ce pot favoriza o asemenea stare pot fi desigur foarte diverse: oboseala, indispozitie, boala, probleme nerezolvate sau diferite alte motive considerate de femeie cu mult mai importante decat dorinta barbatului pentru actul sexual. Lipsa preludiului, discutiile suparatoare, graba si starea barbatului, comportarea neadecvata si gesturile lui necontrolate pot, de asemenea, declansa la femeie, in locul dorintei, teama, senzatia de jena, nemultumire, insatisfactie, durere si chiar repulsie fata de actul sexual, fiind mai degraba gata sa-l refuze daca ar putea, in loc sa-l accepte. Cand femeia este constransa sa accepte un act sexual pentru care nu este deloc pregatita sau cand organismul ei este supus unor chinuri fizice, cum ar fi durerile prea mari in timpul intromisiunii, ea se simte atacata, agresata, ranita sufleteste.
    Situatiile mentionate, intotdeauna genereaza un psihic favorabil conceperii fetelor. In astfel de situatii, sistemul nervos al femeii da alarma si organismul ei intra instinctiv in aparare. Arma folosita in aparare sunt secretiile vaginale cu caracter acid, care sunt defavorabile spermatozoizilor ce contin cromozomul Y, dar suficient de favorabile celor care contin cromozomul X, specific sexului feminin. In consecinta, in baza deciziei luata in mod instinctiv, se va naste o fata si prin aceasta organismul femeii isi asigura conservarea propriului sex.

    CONCLUZII IMPORTANTE

    1. Femeia poate sa ramana insarcinata numai daca se afla in perioada fertila a ciclului sau menstrual. (vezi „Calendarul menstrual”);

    2. Baiat sau fata, dupa dorinta, poate avea orice cuplu cu parteneri sanatosi, capabili sa procreeze;

    3. Felul sexului (baiat sau fata) este decis NUMAI de catre organismul femeii, in mod instinctual, in functie de starea ei psihica concreta, care este specifica fiecarui sex si de momentul actului sexual in raport cu momentul ovulatiei;

    4. Starea psihica concreta a femeii este indusa (creata) in toate cazurile NUMAI de catre barbat (partener) prin semnalele (mesajele) pe care acesta le emite imediat inainte si in timpul actului sexual fecundant. Altfel spus, prin decizia luata instinctual, organismul femeii nu face altceva decat sa execute intocmai comanda lansata de catre barbat;

    5. Daca barbatul stie cu adevarat ce vrea (baiat sau fata), va trebui sa aiba grija ca semnalele (mesajele) pe care le emite, imediat inaintea si in timpul actului sexual fecundant, sa concorde cu psihicul femeii specific (favorabil) sexului dorit;

    6. Femeia nu are nici cea mai mica vina daca copilul rezultat nu are sexul dorit; intreaga vina este realmente a barbatului prin nestiinta (nepriceperea) lui in a crea (induce), in mintea femeii, psihicul corespunzator pentru baiat sau fata.

    BAIAT SAU FATA, DUPA DORINTA
    Proceduri practice


    Aceasta parte a lucrarii este cea mai importanta pentru cititorul interesat; aici el afla cum trebuie sa procedeze practic pentru a concepe fiinta mult dorita, baiat sau fata. Tot aici, in aceasta parte, isi gasesc justificarea toate notiunile prezentare deja, cunoasterea celor referitoare la fizic, dar mai ales a celor referitoare la psihic fiind absolut indispensabila pentru intelegerea deplina a fenomenelor implicate in conceperea copiilor cu sexul dorit.
    Starea afectiva pozitiva sau, dupa caz, negativa a femeii nu poate fi creata (indusa) fara cunoastere, caci numai prin cunoastere barbatul poate ajunge la autocontrol, poate sa-si domine instinctele.
    De aceea, relev din nou ca pentru a concepe copii cu un anumit sex, intreaga responsabilitate revine barbatului. Barbatul are obligatia sa cunoasca nu numai ceea ce trebuie sa faca el insusi, ci si ceea ce trebuie sa faca femeia, toate actiunile ei urmand a se desfasura sub controlul lui discret, exercitat cu foarte mult tact pentru a nu provoca aparitia reactiilor inverse celor necesare.
    Procedurile de urmat sunt unele specifice conceperii baietilor, altele specifice conceperii fetelor si, in fine, altele comune, valabile pentru ambele sexe. Voi incepe insa cu expunerea procedurilor comune.

    Proceduri comune ambelor sexe

    ¤ Mai intai trebuie sa aiba loc o discutie de principiu intre cei doi parteneri asupra oportunitatii aducerii pe lume a (inca) unui copil. Fiecare isi va expune parerea tinand seama de varsta, starea de sanatate, conditii de locuit, posibilitati de crestere si educare si alte criterii specifice cuplului respectiv.
    Daca in urma acestei discutii se ajunge la concluzia ca ar fi bine sa (mai) aiba un copil, se poate merge mai departe.

    ¤ Urmeaza ca partenerii sa-si evalueze bine starea de sanatate generala, care trebuie sa fie cel putin buna. Daca exista insa unele mici afectiuni care necesita tratament medical, este necesar ca mai intai acestea sa fie tratate, pentru a scapa cat mai repede de ele.
    Trebuie insa evaluata, in mod special, capacitatea de a procrea a ambilor parteneri. Cea mai buna dovada ca organele lor reproducatoare sunt apte pentru a-si indeplini functia o constituie copiii avuti pana in acest moment, daca exista. In caz contrar si daca de la aparitia ultimului copil au existat unele afectiuni, chiar tratate, controlul medical de specialitate este obligatoriu.
    Subliniez ca este absolut contraindicata conceperea copiilor in timpul starilor de boala sau imediat dupa aceste stari, intrucat folosirea de medicamente, contactul cu produse chimice de orice fel, iradierile influenteaza nefast procesul de formare a celulelor sexuale de buna calitate si functionarea glandelor endocrine si exocrine. Respectarea de catre ambii parteneri a acestor cerinte nu numai ca este indicata ci este si absolut obligatorie, stiindu-se ca in caz contrar pot rezulta: celule sexuale (spermatozoizi si ovule) subdezvoltate, bolnave, produs de conceptie cu malformatii sau moartea intrauterina a acestuia.
    In plus, femeia care foloseste mijloace anticonceptionale de natura chimica (tablete, creme, pilule, etc) trebuie sa afle cu cat timp inainte de conceperea unui copil este obligatoriu sa renunte la a mai folosi astfel de produse. Daca fabricantul produsului respectiv nu a facut aceasta atentionare expresa, vizita la medic este absolut obligatorie.
    Pe langa medicamente, produse chimice de orice fel, inclusiv drogurile clasice si iradierile, alcoolul si tutunul sunt alti doi factori deosebit de daunatori si de agresivi asupra produsului de conceptie. Asadar, este necesara o prudenta sporita pentru a reduce, daca se poate total, gradul de intoxicare a organismului (atat al femeii, cat si cel al barbatului) cu astfel de droguri. Nu trebuie folosite nici produse stimulante cunoscute sub denumirea de afrodisiace, indiferent de ce natura ar fi ele.
    Diferitele inflamatii vulvo-vaginale sunt incompatibile cu conceperea copiilor. De aceea, respectarea regulilor de igiena intima este absolut obligatorie, atat pentru femeie, cat si pentru barbat, apa calda si sapunul neutru fiind cele mai indicate. Igiena organelor genitale trebuie facuta de doua ori pe zi si, obligatoriu, inainte si dupa actul sexual.
    In mod cu totul deosebit, trebuie evaluata starea de sanatate a ambilor parteneri cu privire la existenta eventualelor boli grave (maladii) ce se pot transmite ereditar la urmasi si la care dintre sexe. Aceasta putand-o face insa numai medicul specialist, vizita la el este de asemenea obligatorie.
    Daca in urma acestor analize si investigatii se ajunge la concluzia ca totul este corespunzator, se poate merge mai departe. Daca nu, trebuie luate masurile ce se impun pentru a reveni, in cazul ca mai este posibil, la starea de normalitate.

    ¤ Adoptarea deciziei privind sexul viitorului copil dorit. Cu aceasta ocazie, partenerii trebuie sa hotarasca, fara echivoc, daca doresc sa conceapa un baiat sau o fata. Sa nu se uite insa de rezultatul investigatiilor medicale cu privire la eventualele boli grave (maladii) de care sunt afectati si felul sexului la care acestea s-ar putea transmite.
    Hotararea trebuie sa fie ferma si sa nu mai fie schimbata intrucat de ea depind celelalte proceduri.

    ¤ Cunoasterea duratei ciclului menstrual al partenerei. Pentru aceasta este necesar ca femeia sa intocmeasca o evidenta simpla ce consta in notarea, intr-un carnet personal, a datei calendaristice la care incepe fiecare ciclu menstrual. Pentru a se putea desprinde o concluzie justa este bine ca aceasta activitate (studiu) sa cuprinda cel putin trei cicluri menstruale consecutive. Asadar, vor fi notate patru date calendaristice. Atrag atentia ca datele calendaristice retinute sa fie cu adevarat cele reale pentru a nu influenta negativ rezultatul.
    Apoi, cu ajutorul unui calendar obisnuit, folosind datele notate in carnetul personal, se numara zilele fiecaruia din cele trei cicluri menstruale urmarite.
    Pot exista, asa cum am expus la „calendarul menstrual”, doua situatii: ciclu cu numar constant de zile, cazul cel mai convenabil, sau ciclu cu numar variabil de zile. Cu aceste rezultate cunoscute se poate merge mai departe.

    ¤ Stabilirea perioadei fertile a femeii. Aceasta operatie trebuie facuta de catre barbat, imediat ce a inceput cel de-al 4-lea cilu. In acest scop barbatul, cu multa discretie, trebuie sa afle durata ciclului menstrual al femeii pentru fiecare din cele trei cicluri urmarite, dupa care poate deduce cu usurinta perioada de fertilitate in cadrul ciclului urmator (al 4-lea), procedand dupa cum urmeaza.

  • Daca a rezultat ca ciclul menstrual are durata constanta, de exemplu 29 de zile, cele 7 zile de fertilitate (perioada in cadrul careia fecundatia este posibila) se afla astfel: din 29 se scade 19 si rezulta ca dupa a 10-a zi de la inceperea ciclului urmeaza prima zi de fertilitate, zi care trebuie marcata pe un calendar obisnuit. Apoi se numara, incepand cu aceasta zi, cele 7 zile si se afla care este ultima zi fertila, zi care de asemenea trebuie marcata pe calendar.
    Exemplu: Cele trei cicluri s-au incheiat pe data de 25 aprilie. Deci, pe data de 26 aprilie a inceput cel de-al 4-lea ciclu care ar dura pana pe 24 mai, inclusiv. (adica 29 de zile, in cazul exemplului considerat).
    Numarand direct pe calendar 19 zile, plecand de la data de 24 mai, spre inapoi, rezulta ca data de 6 mai este prima zi fertila, iar ultima zi fertila este data de 12 mai, adica in total 7 zile.
  • Daca a rezultat ca ciclul menstrual are durata variabila, de exemplu 27, 29 si 28 zile si cele trei cicluri se incheie tot pe 25 aprilie, perioada fertila cuprinsa in cel de-al 4-lea ciclu se afla astfel: 27-19=8 zile si 29-12=17 zile. Deci, s-a scazut 19 din numarul cel mai mic si 12 din numarul cel mai mare rezultand, dupa cum am aratat la „calendarul menstrual” ca in acest caz perioada fertila incepe cu ziua a 9-a a ciclului si se incheie cu ziua a 17-a a ciclului. Marcand aceste date pe calendarul obisnuit rezulta ca perioada fertila incepe pe 4 mai si se incheie pe 12 mai.
  • Calculele de mai sus se pot face cu multa usurinta daca se urmareste figura ce reprezinta calendarul menstrual.

    ¤ Marcarea zilei in care ar trebui sa se produca ovulatia. Folosind metoda de masurare a temperaturii bazale la ciclurile anterioare, se poate stabili data cand urmeaza sa se produca ovulatia in cadrul ciclului curent.

    Proceduri specifice pentru conceperea baietilor

    ¤ Sunt valabile procedurile comune si, in plus, cele ce urmeaza.

    ¤ Abstinenta sexuala, reala, a ambilor parteneri pe o perioada de circa trei luni inainte de actul sexual fecundant. Aceasta perioada este aceeasi cu perioada de studiere a ciclului menstrual.
    Atrag atentia ca abstinenta sexuala pana la actul sexual fecundant este absolut obligatorie, aceasta avand rol hotarator in formarea, la femeie, cu prilejul actului sexual fecundant, a unui psihic corespunzator scopului urmarit. Pentru a trece cu usurinta prin aceasta etapa, cei doi parteneri trebuie sa renunte si la gesturile de dragoste, sarutari si mangaieri, tot ce este legat de viata sexuala sa fie uitat si parasit in favoarea altor preocupari: activitati profesionale, gospodaresti, etc. Cu si mai mare usurinta s-ar trece peste aceasta etapa daca perioada abstinentei ar coincide, intamplator sau voit, cu diverse turnee, deplasari ori delegatii, adica partenerii sa se afle la distanta unul de celalalt. Efectul revederii ar fi deosebit de favorabil conceperii baietilor. Evident ca pe perioada abstinentei (ambilor parteneri) bunele relatii dintre ei nu trebuie sa se deterioreze, abstinenta fiind consecinta inevitabila a altor preocupari, considerate mult mai importante pentru viitorul lor comun decat viata sexuala din acea perioada.

    ¤ Stabilirea datei (zile precise) cand trebuie sa aiba loc actul sexual fecundant. Fixarea acestei zile este de maxima importanta deoarece, prin aceasta, se urmareste sincronizarea celor trei factori importanti pentru producerea fecundatiei:

    - momentul ovulatiei;
    - durata de viata a spermatozoizilor ce contin cromozomul Y;
    - momentul actului sexual fecundant.

    Barbatul, cunoscand din ciclurile anterioare data probabila a ovulatiei, va coopera cu femeia pentru a sti acum momentul exact al producerii acesteia in ciclul curent. Va avea grija ca actul sexual fecundant sa aiba loc in primele 24 ore de la producerea ovulatiei si ATENTIE! trebuie sa fie un singur act sexual fecundant si nu mai multe.

    ¤ Protejarea femeii. In perioada preconceptionala barbatul trebuie sa tina sub control (discret) toate actiunile femeii, urmarind sa fie scutita de eforturi istovitoare, de fel de fel de griji, de factorii care-i pot provoca imbolnavirea si sa aiba asigurata o alimentatie consistenta. Efectiv, sa nu fie nimic care sa-i slabeasca sanatatea, puterea fizica si buna dispozitie. Toate acestea sunt necesare deoarece constituie factori favorizanti pentru starea psihica de care va fi nevoie imediat inainte si in timpul actului sexual fecundant.

    ¤ Reevaluarea situatiei. Prin diverse metode barbatul trebuie sa se asigure ca, in ciuda grijii sale, femeia nu este totusi bolnava si daca, drept urmare, nu cumva a folosit medicamente sau a luat contact cu produse chimice (acasa, la serviciu sau in alte imprejurari). Aceasta reevaluare trebuie facuta chiar cu cateva ore inainte de actul sexual fecundant. Daca constata ca s-au produs modificari in starea de normalitate va trebui sa amane producerea actului sexual fecundant. Daca insa totul este bine, se poate trece la pasul urmator.

    ¤ Ambianta. Acest element are extrem de mare importanta. Sa nu se uite ca baietii se concep numai cand se face dragoste adevarata, ca in clipele de intimitate fizica indragostitii au nevoie de o atmosfera care sa le stimuleze participarea totala. Ei simt nevoia de o detasare perfecta fata de tot ce-i inconjoara, nimeni si nimic nu mai exista in afara de ei doi. In realitate, anumiti factori pot sa intervina pe neasteptate si, drept urmare, abaterea brusca si neplacuta a atentiei duce la compromiterea actiunii. Intre acesti factori pot fi: vizite, diverse zgomote, sunetul soneriei sau telefonului, radioul si televizorul in functiune, etc. Barbatul trebuie sa se ingrijeasca de asigurarea tuturor conditiilor ca actul intim sa nu fie in nici un fel perturbat, blocand functionarea telefonului si soneriei, oprind toate aparatele, blocand deschiderea usilor, etc.
    Camera bine aranjata, aerisita, patul curat, lenjeria adecvata, o lumina discreta, temperatura convenabila sunt alte cateva elemente ce pot face ambianta cat mai placuta.
    Acestea fiind rezolvate, se poate merge mai departe.

    ¤ Sugestia si reactia. Numaratoarea inversa apropiindu-se de sfarsit, barbatul, cu putin timp inainte de momentul programat al primului act sexual fecundant, poate chiar la terminarea cinei unde s-a servit si o foarte mica doza de alcool (doar atat cat sa creeze starea de buna dispozitie), va avea grija sa-i aminteasca partenerei de hotararea luata cu catva timp in urma de a „face” un baietel. In timp ce-o mangaie sa-i sugereze ca „seara asta este cea mai potrivita pentru asa ceva”, „ca vor avea o seara de neuitat”, „ca va fi atat de placut cum n-a mai fost niciodata intre ei”, „ca el abia asteapta sa o faca mai fericita”, etc.
    Gesturile si vorbele barbatului sa fie placute si firesti pentru a-i dovedi ca el o pretuieste si o iubeste nespus de mult.
    Privind-o permanent, barbatul trebuie sa fie foarte atent la reactia involuntara a femeii stiind ca „La donna e mobile” (femeia e schimbatoare).
    Daca reactia ei este potrivnica, prin mimica si gesturi semnificative si daca mai si spune clar ca „ea nu este inca pregatita pentru asta” actiunea trebuie amanata. Dar daca, din contra, reactia este favorabila, figura ei radiind de bucurie, concomitent cu acceptul verbal sau gesturi de acord, nu mai este nimic de pregatit si urmeaza...

    ¤ Actul sexual fecundant. Obiectivul principal fiind conceperea copilului de sex masculin, reamintesc conditia de baza a reusitei: formarea, in mintea femeii, a unui psihic caracterizat printr-o stare sufleteasca specifica de multumire, de satisfactie si placere deosebite. Pentru aceasta, asa cum am mai aratat, femeia trebuie adusa in situatia de a se darui barbatului mai intai cu sufletul si apoi cu trupul. Daruirea psihica trebuie sa fie reala si totala, fara nici cea mai mica retinere. Atingerea acestor limite ale daruirii psihice depinde numai de barbat.
    Acum este momentul cand capacitatea lui de a sti sa faca dragoste si puterea de a-si domina pornirile instinctuale sunt destul de mult puse la incercare. Dar in acelasi timp este simplu de realizat, intrucat aceasta nu inseamna altceva decat sa faca dragoste adevarata, cu tot complexul de manifestari si gesturi, toate absolut firesti si naturale care sigur vor determina ca amandoi sa atinga culmea voluptatii psihice. De mare importanta in formarea in mintea femeii a psihicului favorabil pentru conceperea baietilor este prima faza a dialogului sexual, preludiul (faza de excitare). Preludiul, ca prima faza a actului sexual avand ca scop conceperea de baieti, nu numai ca este absolut obligatoriu, ci trebuie sa fie si de o calitate ireprosabila. Aceasta este faza in care se formeaza, in mare parte, starea sufleteasca (psihicul) ce favorizeaza conceperea baietilor concomitent, desigur, cu excitarea si cu pregatirea instinctuala a organelor genitale ale ambilor parteneri pentru un act sexual reusit. Preludiul de calitate reprezinta, in esenta, arta de a face dragoste adevarata, deplina.
    Actul sexual este reusit cand preludiul este lung si cuprinde cele mai placute (pentru femeie) gesturi ale barbatului, mangaieri, sarutari, atingeri ale zonelor erogene, etc. Din experienta sexuala comuna, barbatul trebuie sa stie acum care dintre gesturile si manifestarile sale produc partenerei lui cele mai placute senzatii, dar si ce o nemultimeste, jeneaza, ii franeaza propriile manifestari. Pe acestea din urma barbatul trebuie sa le evite cu desavarsire pentru a nu risca schimbarea starii psihice a femeii si, drept consecinta, ratarea atingerii obiectivului.
    Fiecare cuplu cu experienta sexuala comuna cunoaste, cred, o serie de modalitati de manifestare in timpul preludiului. Totusi, pentru cei mai putin experimentati voi releva cateva exemple-cadru valabile, desigur, pentru momentele de inceput ale preludiului, dupa care imaginatia si pornirile instinctive ale partenerilor vor fi cele care vor conta cel mai mult.
    Astfel, mai intai, trebuie stiut ca partenerii se pot folosi in timpul preludiului, pentru efectul lor puternic asupra formarii unui psihic favorabil, de diferite simturi: al auzului, vazului, tactil, al mirosului. De la caz la caz, in functie si de gradul de sensibilitate al partenerilor, de temperamentul lor, unele simturi pot fi folosite mai mult, iar altele mai putin. Trebuie sa se stie ca orice femeie este foarte sensibila la auzul unor cuvinte potrivite, care-i fac placere, incat partenerul ar trebui sa se foloseasca din plin de acestea. Astfel, unele expresii simple, dar spuse cu sinceritate, pot avea efect emotional puternic asupra partenerei, cum ar fi: „ce dulce esti”, „fara tine n-as putea trai”, „ce dor mi-a fost de tine in tot acest timp”, „mi-ai lipsit atat de mult”, „in aceasta seara esti minunata”, „ce fericit ma simt langa tine”, „ce senzuala esti”, etc. Evident ca asemenea expresii nu trebuie rostite ca „pe banda” si prea multe odata. Vorbele partenerului, combinate cu mangaierile si sarutarile, vor avea un efect extrem de favorabil. Trebuie insa ca partenerul sa se fereasca de folosirea unor expresii in care partenera nu crede. Astfel, a spune „esti foarte frumoasa” cand femeia nu are aceasta calitate este evident ca va produce un efect total potrivnic. Mai degraba s-ar cauta expresii ce exprima o realitate, cum ar fi: „imi esti foarte simpatica”, „ai niste buze superbe”, etc.
    Zonele erogene nu trebuie deloc neglijate si mai cu seama cele la care barbatul a descoperit, cu alte ocazii, ca partenera sa are o sensibilitate marita, atingerea lor producandu-i senzatii foarte placute.
    Mangaierea acestora aduce un plus de multumire si de satisfactie, asemenea gesturi dandu-i femeii increderea ca este cu adevarat iubita, sentiment ce si-l doreste orice femeie si care-i creaza o stare de spirit deosebit de placuta.
    In timpul preludiului simtul vazului are, de asemenea, rol puternic in crearea acelei stari de buna dispozitie si placere, la ambii parteneri. Inlaturarea diferitelor obiecte de imbracaminte, dand la iveala parti intime ale trupului, creaza o dorinta foarte puternica de apropiere fizica. Alipirea trupurilor goale este, in asemenea stadiu, de-a dreptul electrizanta, tensiunea sexuala atingand cote ridicate, semn ca preludiul s-a incheiat si se poate incepe actul sexual propriu-zis.
    Adoptand pozitia cea mai naturala cu putinta (femeia culcata, cu fata in sus) si pentru a nu pierde nimic din ceea ce s-a castigat pana aici, barbatul va avea grija ca intromisiunea sa aiba loc progresiv si cu miscari lente, fiind foarte atent sa nu produca dureri.
    Durerile, in primul rand, ar surveni cand lubrefierea vaginului este insuficienta, fapt sesizabil usor de catre barbat, caz in care trebuie sa continuie dezmierdarile pana la ridicarea si mai mult a tensiunii sexuale a femeii urmata, in mod firesc, de o umezire suplimentara a cavitatii vaginale.
    Intromisiunea brusca si mult prea adanca duce de asemenea la dureri si deci trebuie evitata.
    Barbatul nu trebuie sa uite ce misiune are; el trebuie sa depuna lichidul spermatic adanc, in vagin, adica in zona colului uterin si fundului de sac – vaginal posterior. Acesta il obliga sa-si dozeze bine tensiunea sexuala, sa manifeste stapanire de sine pentru a nu risca ejacularea in afara vaginului sau prea putin adanc in vagin.
    Dupa consumarea actului sexual propriu-zis si a fazei de rezolutie (relaxare), partenerii isi vor face igiena organelor genitale, cu precizarea esentiala ca femeia isi va face igiena organului genital numai la exterior, folosind pentru aceasta exclusiv apa calda si sapunul neutru. Spalaturile interioare si folosirea altor produse sunt total interzise, pentru a nu risca modificarea pH-ului vaginal format in mod natural.

    Proceduri specifice pentru conceperea fetelor

    ¤ In afara de procedurile comune, ce raman valabile si in acest caz, cele specifice, aproape in totalitate sunt „pe invers” fata de cele prezentate pentru baieti.

    ¤ Activitatea sexuala nu trebuie intrerupta; din contra, frecventa actelor sexuale poate fi oricat de mare (dar nu mai mult de unul pe zi). Prin aceasta se urmareste ca femeia sa ajunga la satietatea sexuala, la plictiseala, interesul ei pentru actul sexual sa fie considerabil redus. Practic, femeia sa fie adusa in starea de a nu mai dori actul sexual. Insa, barbatul trebuie sa aiba mare grija ca aceste acte sexuale obisnuite sa nu se transforme in acte sexuale fecundante. Pentru aceasta, el va putea practica diferite tehnici si mijloace anticonceptionale ca: ejacularea in afara vaginului sau prezervativul. Femeia va fi urmarita discret spre a nu folosi niciun mijloc anticonceptional (cele chimice fiind de-a dreptul catastrofale, asa cum am mai aratat).

    ¤ Stabilirea datelor (zilelor precise) cand trebuie sa aiba loc actele sexuale fecundante. Ca si in cazul „baietilor”, fixarea acestor zile are scopul de a sincroniza trei elemente:

    - momentul ovulatiei;
    - durata cat gametii (spermatozoidul si ovulul) raman apti pentru fecundatie;
    - momentul actului sexual fecundant.
    Barbatul, cu aceeasi mare discretie, avand cunoscuta perioada fertila a femeii (stabilita anterior), va marca pe calendarul obisnuit datele exacte cand trebuie sa aiba loc actele sexuale fecundante. In cazul „fetelor”, vor fi mai multe acte sexuale. De fapt, vor fi cate unul in fiecare zi a perioadei fertile. Aceasta pentru a realiza mereu, in perioada fertila, starea psihica de care este nevoie: satietate, dezinteres, plictiseala, repulsie fata de actul sexual. Cu alte cuvinte, zilele in care trebuie sa se desfasoare actele sexuale fecundante coincid cu zilele perioadei fertile.
    Pentru intelegere deplina folosesc acelasi exemplu ca la stabilirea perioadei fertile. Astfel, la ciclul cu durata constanta de 29 de zile, cele 7 zile au fost cuprinse in intervalul 6-12 mai, inclusiv. Vor fi deci 7 acte sexuale, cate unul in fiecare zi a perioadei mentionate.
    La ciclul cu durata variabila, pentru exemplul considerat (27, 29 si 28 de zile) au rezultat 9 zile in care fecundatia este posibila, cuprinse in intervalul 4-12 mai, inclusiv. Deci, in acest caz vor fi 9 acte sexuale, cate unul in fiecare zi a acestui interval.

    ¤ In perioada preconceptionala femeia trebuie sa fie destul de preocupata si incarcata cu diverse probleme, toate avand drept scop abaterea interesului ei de la activitatea sexuala. Insa acestea nu trebuie sa depaseasca limitele suportabilitatii pentru ca situatia sa nu degenereze in crize conjugale ce pot afecta grav relatiile dintre parteneri, sanatatea femeii si in ultima instanta sa nu apara chiar refuzul ei de a se pune fizic la dispozitia barbatului pentru actul sexual care, fara sa stie, trebuie sa fie fecundant.

    ¤ Reevaluarea situatiei. Inainte de actul sexual fecundant este necesar a se face si in acest caz reevaluarea situatiei, problematica vizata fiind aceeasi cu cea prezentata la „baieti”, adica: femeia sa nu fie bolnava, sa nu fi folosit medicamente, sa nu fi luat contact cu diverse alte produse chimice, etc.
    Daca se constata abateri de la situatia normala, actul sexual fecundant trebuie amanat pana la eliminarea din organism a toxinelor. Absenta situatiilor incompatibile cu conceperea copiilor face posibila trecerea la pasul urmator.

    ¤ Sugestia si reactia. Barbatul nu trebuie sa-i aminteasca deloc femeii ca au hotarat mai demult sa aiba o fetita. Trebuie sa dea impresia ca totul a fost dat uitarii. Deci, in acest caz, a-i sugera femeii „ca in seara asta noi doi...” este total interzis. Astfel, daca barbatului ii scapa vreo aluzie la hotararea luata, starea psihica a femeii ar putea deveni tocmai contrara celei necesare. Prin urmare si seara ce precede actul sexual fecundant va fi ca si celelalte, absolut obisnuita, de preferat chiar mai rea.

    ¤ Ambianta. Pentru conceperea fetelor, ambianta nu trebuie pregatita in mod special, pentru a nu starni interesul sexual al femeii. Trebuie lasata asa cum este de obicei. Nici o schimbare in bine (mai ales) sa nu se produca. Schimbarile in rau sunt chiar necesare. In acest sens imaginatia barbatului, in functie si de sensibilitatea concreta a femeii, are rol esential.

    ¤ Actul sexual fecundant. Daca tot ce s-a facut pana aici (acte sexuale frecvente, comportament specific din partea barbatului, ocuparea si obosirea femeii, etc.) a fost necesar pentru a crea o stare doar favorizanta formarii unui anumit psihic, comportarea barbatului imediat inainte si in timpul actului sexual fecundant este hotaratoare in a crea realmente psihicul specific conceperii fetelor si anume: starea sufleteasca a femeii sa fie potrivnica actului sexual, nevoia ei sufleteasca de a se darui barbatului sa fie nula, chiar daca fizic se pune la dispozitia lui.
    Asadar, in mod dirijat, fetele se concep cand participarea afectiva pozitiva a femeii la actul sexual nu numai ca lipseste cu desavarsire, ci atunci cand participarea afectiva este negativa, sub toate aspectele.
    De aceea barbatul trebuie sa aiba astfel de manifestari, gesturi si cuvinte care in mintea femeii sa genereze remarca: „Pe barbatul meu nu-l intereseaza ca eu sunt suparata, obosita, plina de griji si fara dorinta sexuala; pe el il intereseaza doar satisfacerea imediata a propriei lui placeri”.
    Prin urmare, barbatul trebuie sa joace un rol deosebit de dificil daca doreste cu adevarat sa aiba o fetita si aceasta in conditiile in care, desi realmente isi iubeste femeia, nu are voie sa-si exteriorizeze, acum, sentimentele adevarate. El trebuie sa-si domine pornirile reale, instinctuale. Acum este nevoie de aportul hotarator al ratiunii, al capacitatii de a gandi. Printr-o vointa puternica, izvorata din dorinta de a avea o fiica dragalasa, toate acestea sunt posibile.
    Daca in cazul conceperii baietilor desfasurarea actului sexual era sinonima cu arta de a face dragoste adevarata, in cazul conceperii fetelor in mod dirijat, acest nivel al performantelor erotice este total contraindicat. Astfel, este necesar ca din dialogul sexual, preludiul sa fie exclus. Femeia nu trebuie excitata sexual in sens pozitiv, iar excitarea sexuala a barbatului, conditie esentiala pentru realizarea erectiei, se va obtine folosind doar simtul propriu al vazului si autoexcitarea nervoasa. Vor fi evitate sarutarile, mangaierile si atingerea, prin gesturi de dragalasenie, a zonelor erogene ale femeii. Barbatul trebuie sa manifeste lipsa de afectiune, sa fie „rece”, sa dea de inteles ca nu-l intereseaza placerea femeii, ci numai propria lui placere. Toate acestea, combinate cu actiunile grabite de a trece cat mai repede la actul sexual propriu-zis, generand repulsie si teama, determina sigur o reactie de nemultumire sufleteasca a femeii. Si in acest caz pozitia potrivita este tot cea fireasca, naturala: femeia culcata, cu fata in sus.
    Intromisiunea sa fie mai rapida si mai dura pentru a genera partenerei unele dureri vaginale (suportabile), aceasta fiind inca o conditie pentru a reusi. Manifestarile barbatului sa fie reci si indiferente fata de gesturile de impotrivire ale femeii de a face dragoste in astfel de conditii. Aspectele mentionate la care se adauga dorinta femeii de a scapa cat mai repede de „tortura” barbatului conduc la aparitia, in zona receptorului spermatic, a secretiilor vaginale cu pH acid.
    Barbatul trebuie sa fie foarte „tare” spre a nu ceda slabiciunii de a se manifesta firesc, potrivit simtamintelor sale reale, deoarece ar putea provoca schimbarea de atitudine a femeii, fapt ce ar compromite intreg demersul.
    In aceste conditii, actul sexual este scurt, iar daca barbatul are grija sa-si depuna lichidul spermatic adanc in vagin, se poate deja considera tatic de fetita.
    Actul sexual de aceeasi maniera se repeta in fiecare zi din cele stabilite anterior.
    Pentru a fi capabil de o astfel de performanta, barbatul va avea grija de propria lui conditie fizica printr-o alimentatie consistenta si activitate zilnica mai putin incarcata. Modul lui de viata sa fie rational si echilibrat, fara abuzuri si excese.
    Abia dupa incheierea „misiunii” (terminarea seriei de acte sexuale fecundante programate) barbatul poate sa-si justifice comportarea, explicandu-i femeii motivul real.

    MENTIUNE. Am ilustrat mai sus calea de urmat pentru a concepe fete in mod sigur. Insa, personal, nu recomand sa se urmeze aceasta cale, complet neplacuta pentru femeie, pe care am prezentat-o doar cu titlu de posibilitate pentru cei absolut nevoiti, din motive de sanatate, sa aiba numai fete. Pentru alte cazuri, trebuie lasat ca fetele sa rezulte de la sine, fara actiuni dirijate, intrucat in realitate, barbatii, in marea lor ignoranta, creeaza deja toata gama de motive descrise mai sus, pentru care femeia nu doreste acel act sexual, sau acesta, daca totusi este dorit, are loc mult prea inainte de ovulatie, asa cum am mai spus.

    Evaluarea rezultatului

    Toate actiunile intreprinse pana in acest stadiu avand ca scop conceperea copiilor cu un anumit sex, reprezinta doar o etapa, dar cea mai importanta, in realizarea dorintei de a avea cu adevarat baiat sau fata si odata cu ultimul act sexual fecundant se poate considera ca aceasta etapa a luat sfarsit. Dar, la scurt timp dupa producerea ultimului act sexual fecundant programat, primele intrebari ce framanta mintea partenerilor sunt cele firesti:

    1. S-a produs cu adevarat insarcinarea femeii?
    2. Va avea copilul sexul dorit?
    La prima intrebare este necesar sa se dea raspunsul cat mai repede cu putinta si foarte exact, stiind ca, in functie de acesta, pot exista doua atitudini total diferite. Raspunsul poate avea doua variante: a) femeia a ramas insarcinata si in acest caz nu mai este nimic esential de facut;

    b) insarcinarea nu s-a produs, situatie ce impune cunoasterea foarte precisa a cauzei reale si, in functie de aceasta, adoptarea masurilor corespunzatoare. De altfel, absenta sarcinii nu poate fi cauzata decat de nerespectarea cerintelor expuse in aceasta lucrare referitoare la: starea de sanatate, contactul cu substante chimice, calculul corect al perioadei fertile si desfasurarea actelor sexuale in concordanta cu perioada fertila.
    Cat priveste raspunsul la intrebarea referitoare la sexul copilului, acesta nu poate fi decat afirmativ daca, bineinteles, s-a realizat conditia esentiala: psihicul femeii, specific sexului dorit, iar momentul actului sexual a fost bine corelat cu momentul ovulatiei.
    Odata ce instalarea sarcinii a fost confirmata de catre medicul specialist, iar psihicul a fost realmente cel corespunzator, partenerii, prin examene ecografice efectuate la timpul potrivit, vor avea prilejul sa se convinga de justetea „teoriei mele”, iar la nasterea copilului sa traiasca momente de mare fericire.


    CADEREA PARULUI DE PE CAP
  • CAUZE
  • PREVENIRE
  • REMEDII
  • Autor
    Marin DANCIU
    Romania



    CAUZELE CADERII PARULUI

    Exista doua moduri de manifestare a caderii parului:
  • Cadere temporara (reversibila)
  • Cadere definitiva (ireversibila)

  • Caderea temporara este rezultatul afectarii doar a tulpinii firului de par si are cauze foarte diverse, in majoritate patologice (de boala). Caderea parului din astfel de cauze este doar una dintre manifestarile bolii respective si de regula nu este luata in seama de catre bolnav; el se prezinta la medic pentru alte suferinte cauzate de acea boala, mult mai deranjante si insuportabile decat caderea parului. Tratandu-se insa pentru a scapa de boala isi recapata si parul pierdut. In unele situatii, chiar tratamentul (exemplu cu citostatice) produce caderea, dar in astfel de cazuri sunt bine cunoscute terapiile de regenerare a parului.
    Caderea definitiva (ireversibila) survine daca a fost distrusa complet papila radacinii firului de par, adica atunci cand a murit si ultima celula a papilei. Cand caderea definitiva se produce pe suprafete asimetrice fata de planul (sagital) ce imparte capul in doua jumatati, dreapta si stanga, atunci aceasta are cauze numai din afara organismului, cum ar fi: arsuri, opariri, contact cu substante chimice, etc. cauze care sunt evidente si deci, usor de stabilit.
    Daca insa caderea definitiva se manifesta pe suprafete absolut simetrice fata de planul mentionat, zonele afectate avand aceeasi configuratie si marime atat in dreapta cat si in stanga capului, atunci aceasta este provocata de factori proprii organismului respectiv, factori ce pot avea determinare atat endogena (din interior), cat si exogena (din afara organismului).
    Desi acest tip de cadere este cel mai des intalnit, el afectand majoritatea barbatilor din care pe foarte multi la varste de 17-20 de ani, pana la aceasta lucrare nu a fost dezlegata taina lui. Eu insumi fiind afectat de caderea parului inca din tinerete m-am decis, cu toata puterea fiintei mele, sa caut adevaratele cauze ale acestui fenomen, cele vehiculate pana la mine dovedindu-se a fi departe de realitate.
    Dupa multi ani de studii pluridisciplinare si observatii riguroase ale realitatii am reusit sa descopar, cu cea mai deplina siguranta, cauzele reale ce determina caderea definitiva a parului in forma simetrica. Acestea sunt:
  • Supraincalzirea (hipertermia) corpului;
  • Suprasolicitarea nervoasa
  • Prin supraincalzirea corpului trebuie inteleasa depasirea, oricat de mica sau de mare, a temperaturii sale normale de 36,5-37 grade Celsius.
    Supraincalzirea corpului, indiferent in care zona s-ar produce si indiferent de cauza, duce implicit la cresterea temperaturii si in interiorul craniului.
    In starile de supraincalzire, cea mai mare parte din caldura degajata in craniu se deplaseaza spre exteriorul capului prin partea superioara a acestuia, unde grosimea totala (a craniului, grasimii, pielii) si temperatura exterioara initiala sunt mai mici.
    In partile laterale si spate ale capului, existenta stratului de muschi dintre craniu si piele, determina trecerea caldurii spre exterior doar in foarte mica masura, factorii implicati aici fiind grosimea suplimentara a stratului de muschi si circulatia sanguina din ei, prin care se preia o parte din caldura. Din acest motiv, in zona mentionata parul nu cade decat extrem de putin si doar spre batranete.
    In drumul ei catre mediul exterior, caldura actioneaza ca excitant termic asupra celulelor radacinii firului de par, micsorandu-le treptat capacitatea functionala. Se intampla acest fenomen intrucat dintre componentele de natura organica ale oricaror celule (deci si ale radacinii firului de par) cele mai instabile in fata exciantilor s-au dovedit a fi proteinele. Sub actiunea excitantilor termici, chimici, etc, acestea se modifica cu mare usurinta, schimbandu-si conformatia, fenomen ce a fost numit denaturare.
    Prin conformatie se intelege pozitia spatiala pe care o au atomii in molecula proteinei. De fiecare data cand se produce o modificare a conformatiei proteinei, atomii ocupa o alta pozitie spatiala si deci proteina capata o noua stare, diferita de starea avuta inainte de a fi excitata. Sub aspect fizic, proteinele, ca si celula in ansamblul ei, la modificarea conformatiei sub actiunea caldurii se contracta si prin aceasta volumul lor se micsoreaza. Concomitent isi pierd o parte din apa pe care o contin (se deshidrateaza), iar fluidul ramas este mai vascos.
    Modificarile chimice si fizice aparute in procesul denaturarii au ca efect reducerea capacitatii functionale a celulelor, acestea nemaifiind capabile sa-si indeplineasca functia la parametrii normali, toate procesele lor biochimice fiind considerabil incetinite.
    Denaturarea termica a proteinelor cu urmarea ei – reducerea capacitatii functionale a celulelor carora le apartin – este cu atat mai profunda si mai rapida cu cat temperatura este mai ridicata si durata de expunere la cald a celulelor, mai mare.
    Celulele radacinii firului de par, ca si radacinile in ansamblu, sunt aceleasi pentru toata viata, ele nu se mai reinnoiesc, iar denaturarea termica, de fiecare data, este in mare parte remanenta, ceea ce inseamna ca dupa fiecare denaturare proteinele isi revin numai in mica masura. Asadar, in timp denaturarile cauzate de temperatura se cumuleaza, pot atinge amplitudini mari si sunt ireversibile, deci definitive. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, denaturarea termica definitiva nu determina, singura, moartea celulelor parului decat la varste inaintate, cand amplitudinea denaturarii poate depasi o valoare critica.
    Pana atunci, datorita mijloacelor de termoreglare de care dispune organismul ce nu permit cresterea exagerata a temperaturii, amplitudinea denaturarii termice, situandu-se sub valoarea critica, determina doar micsorarea capacitatii functionale a celulelor, nu si moartea lor.
    Moartea celulelor, cu debut la varste relativ mici ale individului (17-20 de ani), urmata de caderea parului, este rezultatul actiunii a inca unui excitant, ce intervine in starile de suprasolicitare nervoasa.
    Starea de suprasolicitare nervoasa mai este perceputa de catre individ si sub alte forme: - supratensiune nervoasa;
    - supraexcitatie nervoasa;
    - supraincordare nervoasa;
    - supraenervare.
    Insa, indiferent sub ce forma este perceputa, suprasolicitarea nervoasa constituie cel mai evident indiciu ca aproape tot creierul se afla in stare de hiperactivitate (activitate foarte intensa, cu mult peste nivelul normal).
    Starea de suprasolicitare nervoasa (creier hiperactiv) este caracteristica situatiilor critice, cand organismul este nevoit sa se adapteze la marile eforturi fizice si intelectuale la care este supus sau sa se apere de actiunile agresive (stresante) ale diferitilor agenti din mediul extern. Pentru aceasta, organismul dispune de toate mijloacele necesare si in majoritatea cazurilor el reuseste sa treaca relativ usor prin situatiile critice in care se afla. Astfel, cele doua glande suprarenale secreta in sange adrenalina, noradrenalina, cortizon si cortizol, iar sistemul nervos vegetativ simpatic, prin terminatiile nervoase aflate in tesuturile diferitelor organe, descarca noradrenalina si adrenalina. Adrenalina, noradrenalina, cortizonul si cortizolul sunt substante chimice sintetizate in organism si au fost numite hormoni de stres, prin intemediul lor organismul reusind sa depaseasca situatia stresanta in care se afla la un moment dat.
    Asadar, actiunea acestor substante (hormoni de stres) fiind benefica pentru organism, este o actiune normala, fireasca si absolut necesara si face parte, ca si altele, din manifestarile specifice prevazute in codul genetic uman si in a caror absenta, cel putin a unora dintre ele, viata nu ar fi posibila.
    Insa, acesti hormoni au efect benefic pentru organism numai daca sunt secretati in cantitati cuprinse intre anumite limite considerate normale. Secretati in cantitati prea mici, acesti hormoni nu-si pot indeplini rolul programat, iar in cantitati prea mari si prea des, precum si in reprize prea lungi, dauneaza grav sanatatii, prin inducerea de boli diverse, mai ales psihice, dar si prin atrofierea unor tesuturi si distrugerea completa a altora, cum este caderea definitiva a parului. De ce si cum se ajunge la astfel de situatii rezulta din cele ce urmeaza.
    Functiile vitale: digestia, respiratia, circulatia, secretia, excretia, activitatea sistemului nervos, precum si orice alt efort depus de organism, sunt posibile doar daca se consuma o anumita cantitate de energie. Aceasta energie provine din alimentele folosite ca hrana, dupa ce au fost transformate in organism, in substante energizante posibil de utilizat. Aceste substante sunt: glucoza, glicogenul si grasimile specifice.
    Glucoza din sange furnizeaza energie intregului organism doar cand acesta se afla in stare de repaus si in eforturi nu prea intense, care nu conduc la scaderea glicemiei, glicemia fiind concentratia glucozei in sange. Cand efortul se mareste si atinge un anumit nivel, glucoza din sange este consumata, pe un interval de timp considerat, in cantitate mai mare decat cantitatea ce intra in sange, in acelasi interval de timp. Drept urmare glicemia scade, uneori destul de repede, fapt ce determina secretia si cresterea concentratiei hormonilor de stres in sange, in special de adrenalina si cortizol.
    In situatiile de supraincordare nervoasa in care se afla organismul la un moment dat, cum sunt cele determinate de eforturile fizice si intelectuale foarte intense si stresul foarte puternic, concentratia sanguina a hormonilor respectivi este mult crescuta, iar interventia lor este indreptata, intotdeauna, spre satisfacerea nevoii vitale momentane a organismului.
    In perceptia sistemului nervos, nevoia vitala momentana in situatiile mentionate este: asigurarea la maximum posibil a energiei necesare pentru functionarea la cei mai buni parametri a structurilor anatomice implicate in efortul respectiv. Pentru atingerea acestui obiectiv, adrenalina si cortizolul au numeroase actiuni, printre care si urmatoarele: - reduc, pana la inhibare totala, consumul de glucoza din sange de catre muschi si alte structuri rezervand toata aceasta glucoza numai pentru sistemul nervos, neuronii supraexcitati avand nevoie de mari cantitati de glucoza;

    - reduc, pana la inhibare totala, consumul de resurse (energetice si de substante) in procese ce nu au legatura cu efortul ce trebuie sa-l faca organismul in acel moment. Exemplu: reduc sau inhiba sinteza de proteine in tesutul conjunctiv, tesut din care este alcatuita si papila firului de par;

    - introduc in consum substantele energizante de rezerva: glicogenul si grasimile specifice;

    - alimenteaza muschii mai mult cu substantele energizante provenite din grasimi, prin a caror oxidare rezulta o mare cantitate de energie, iar aceasta creste mult forta musculara si productia de caldura la nivelul muschilor de unde, o parte, prin circulatia sanguina, ajunge in craniu;

    - maresc excitatia sistemului nervos, in special a creierului, ceea ce are ca rezultat o crestere marcata a consumului de glucoza soldat cu degajarea in craniu a unei mari cantitati de caldura.
    Actiunile de reducere pana la inhibare totala (oprire) a proceselor mentionate sunt reglate prin nivelul concentratiei sanguine a hormonilor respectivi, iar concentratia este direct proportionala cu intensitatea si durata efortului si excitatiei nervoase si invers proportionala cu glicemia.
    La excitatii nervoase de mai mica intensitate procesele respective sunt doar incetinite, iar daca se ajunge la suprasolicitari (supraincordari) nervoase, sunt inhibate (oprite) complet, glicemia fiind acum foarte scazuta.
    In privinta parului, incetinirea sau, dupa nevoie, oprirea productiei de noi proteine este facuta prin acelasi mecanism ca si la supraincalzire, adica tot prin modificarea conformatiei (denaturarea) proteinelor ce intra in structura enzimelor care catalizeaza reactiile necesare pentru sinteza firului de par.
    De data aceasta hormonii (adrenalina si cortizolul) actioneaza ca excitanti chimici asupra proteinelor-enzima, producandu-le o denaturare de o anumita amplitudine, in functie de concentratia hormonilor respectivi si deci de nevoia de a incetini sau de a inhiba complet activitatea proteinelor-enzima in cauza.
    Dar aceasta denaturare chimica produsa de hormoni se exercita asupra unor proteine care au deja un anumit grad de denaturare, din cauza temperaturii, cu atat mai mare cu cat varsta individului este mai inaintata.
    Denaturarea termica a fost produsa in cea mai mare parte concomitent cu denaturarile chimice anterioare, intrucat am aratat mai inainte ca in timpul supraeforturilor, cand concentratia de hormoni este crescuta, se produce si o mare cantitate de caldura atat in muschi, de unde prin circulatia sangelui ajunge si in craniu, precum si direct in craniu, neuronii supraexcitati consumand mari cantitati de glucoza, generatoare de caldura.
    Asadar, proteinele-enzima sunt supuse la o denaturare totala ce are doua componente:
  • componenta termica, produsa de caldura si care este ireversibila, deci definitiva;
  • componenta chimica, produsa de hormoni; aceasta este reversibila, la scaderea concentratiei hormonilor.
  • Pentru a ramane viabila, capabila deci sa-si indeplineasca rolul fiziologic, potrivit codului genetic, o proteina-enzima nu trebuie supusa la modificari ale conformatiei sale peste un anumit prag (prag critic).
    Daca modificarile (denaturarea totala) sunt sub pragul critic, proteina, dupa scaderea concentratiei excitantului chimic redevine la fel de activa ca inainte de denaturarea chimica, ultima.
    Daca insa denaturarea totala, termica plus chimica, depaseste pragul critic, proteina-enzima fiind profund modificata, din punct de vedere chimic devine alta specie, neconforma cu aceea prevazuta in codul genetic. Daca a ajuns in aceasta situatie nu mai exista nici o posibilitate de revenire sau de regenerare a ei. Drept urmare, celula ca ansamblu, fiind lipsita de echipamentul enzimatic functional, va fi lipsita si de factorii trofici, care-i asigura hranirea si deci viata. La scurt timp se rup legaturile cu celulele vecine, devine pentru organism un corp strain si prin actiunea sistemului imunitar este descompusa si eliminata fara inflamatii si deci fara a produce dureri.
    Acest tip de moarte celulara, neinflamatorie, a fost numit apoptoza.
    Cand s-a ajuns la moartea tuturor celulelor care formeaza papila aceluiasi bulb pilos, firul de par respectiv cade si ramane cazut pentru totdeauna.
    Asadar, caderea definitiva a parului la varste relativ mici este rezultatul cumulat al supraincalzirii corpului si suprasolicitarilor nervoase. Dar cu toate ca acesti doi factori isi exercita actiunea destructiva in mod asemanator, intre ei exista deosebiri esentiale.
    Astfel, denaturarea chimica produsa de hormoni in starile de suprasolicitare nervoasa face parte, cum am aratat deja, din manifestarile normale ale sistemului de adaptare-aparare a organismului in situatii de criza, de urgenta si deci este prevazuta in codul genetic.
    Cea mai mare amplitudine a denaturarii chimice este posibila doar la atingerea maturitatii fizice a organismului, cand toate glandele sale au capacitate functionala maxima. Aceasta capacitate scazand insa cu varsta, scade si amplitudinea denaturarii chimice, ceea ce face ca spre batranete influenta ei asupra caderii sa fie mai redusa. Pe de alta parte, denaturarea chimica a proteinelor-enzima din celulele radacinii parului se manifesta la fel pe intreaga suprafata a capului, intrucat concentratia sanguina a hormonilor este aceeasi peste tot. Cum insa parul cade vizibil numai din zona superioara a capului se poate deduce ca rolul hotarator in cadere il are marimea denaturarii produsa de caldura.
    Implicarea in mai mare masura a componentei termice a denaturarii rezulta si din observatii practice pe indivizi de toate varstele si cu stadii de cadere atat diferite, cat si asemanatoare. Astfel, se pot observa urmatoarele:
  • La toti indivizii cu afectiunea in stadiu avansat se observa aceeasi delimitare clara intre zona superioara, de pe care parul este cazut si zonele laterale si spate, de pe care parul nu este cazut. Aceasta delimitare este de fapt intre zona superioara, fara muschi si aceea din lateral si spate unde exista stratul de muschi dintre craniu si pielea capului. Acesti muschi, pe langa rolul lor fiziologic, constituie o adevarata „perna termoizolanta” care nu permite caldurii sa ajunga la suprafata capului decat in foarte mica masura, fapt ce face ca parul sa se rareasca aici extrem de putin si doar la batranete.
  • La fiecare individ, caderea debuteaza concomitent pe intreaga zona fara muschi ceea ce se observa usor daca parul este ras. Caderea este insa mai intensa dinspre zonele cele mai reci ale capului, adevarate „brese” prin care se scurge caldura, adica zonele neacoperite cu par: fie crestetul, fie fruntea cu cele doua golfuri frontale, fie ambele zone, in functie de densitatea, forma si lungimea parului si de felul cum, prin pieptanatura, sunt acoperite sau nu aceste zone.
  • Intr-un anumit stadiu al afectiunii se observa o oarecare intarziere a caderii pe arcada ce uneste cele doua tample. Aceasta arcada corespunde cu suturile (zonele in care se imbina oasele craniului) si unde grosimea peretelui este mai mare decat in zonele fara suturi. Pe aici, datorita grosimii mai mari, de fiecare data ajunge la radacinile parului mai putina caldura si deci denaturarea atinge o amplitudine semnificativa mai tarziu decat in restul craniului.
  • Cele trei observatii mentionate concorda perfect cu legea fizica potrivit careia intotdeauna caldura se deplaseaza dinspre zona mai calda spre zona mai rece, iar polii termici se afla pe axa ce uneste centrul zonei calde cu centrul zonei reci. Capul are o singura zona mai calda – interiorul craniului si mai multe zone reci: crestetul si cele care marginesc golfurile frontale si fruntea.
    Spre deosebire de denaturarea chimica, denaturarea termica nu este prevazuta in codul genetic, ci este un fenomen fizic natural ce se manifesta asupra intregii materii vii din cauza imposibilitatii de a se mentine in tot cursul vietii temperatura optima caracteristica atat speciei cat si tesutului respectiv. Este prin urmare un fenomen accidental care, de la individ la individ, se poate manifesta cu amplitudini si frecvente diferite in functie de modul cum reactioneaza fiecare in fata diferitelor provocari sau in efortul de adaptare-aparare. Ceea ce am relevat pana aici se poate intelege cu mult mai multa usurinta urmarind graficul din figura 1. Graficul ilustreaza evolutia denaturarilor termice (dt) si chimice (dch) pentru 5 indivizi, pe masura avansarii lor in varsta. Cuprinde:
  • o curba (dch) care reprezinta variatia amplitudinii maxime posibile a denaturarii chimice produsa de hormoni, avand cea mai mare valoare la varsta maturitatii fizice (am presupus ca aceasta ar fi 17 ani) cand glandele au productie maxima de hormoni. Cu trecerea timpului, scazand capacitatea de productie a glandelor scade si valoarea maxima posibila a amplitudinii denaturarii. Am figurat o singura curba pentru toti cei 5 indivizi, presupunand ca glandele lor au potential egal, ceea ce in realitate este perfect posibil;
  • 5 curbe ascendente reprezentand cresterea, odata cu varsta, a amplitudinii denaturarii termice (produsa la supraincalziri) pentru cei 5 indivizi care au stiluri diferite de a reactiona la solicitari, astfel:
  • curba dt20 reprezinta cazul unui individ al carui par incepe sa cada la varsta de 20 de ani deoarece la aceasta varsta, la el, cele doua denaturari insumate (dt20+dch) ajung la pragul critic, peste care proteina este distrusa;
  • curba dt40 pentru individul la care caderea survine la 40 de ani, din acelasi motiv;
  • in mod similar, pentru 60 si 80 de ani;
  • o curba (dti) reprezentand denaturarea termica inofensiva intrucat avand amplitudinea atat de mica nu ar produce caderea parului nici la varsta de 100 de ani a individului respectiv.
  • apasa pe imagine pentru a mari


    1, 2, 3, 4, 5 = caracteristicile a 5 indivizi cu tipuri diferite de comportament

    Figura 1

    Privind cu atentie graficul, se pot desprinde cateva concluzii: - denaturarea termica ar determina singura caderea doar la varste foarte inaintate si doar daca amplitudinea ei ajunge la valoarea critica, deci foarte mare (curbele dt20 si dt40); - la valori mai mici ale amplitudinii sale, denaturarea termica singura nu ar determina caderea parului nici la varste inaintate (curba dt60, dt80 si dti, deja mentionata mai sus);

    - in absenta denaturarii chimice (cazul indivizilor cu calm desavarsit in orice situatie, care niciodata nu ajung la supratensiune nervoasa), caderea nu poate avea loc in tinerete;

    - la aceleasi valori ale denaturarilor termice, care impreuna cu denaturarea chimica maxima ar determina caderea la 20, 40, 60 de ani, s-ar ajunge la cadere mult mai tarziu daca denaturarea chimica nu ar avea valorile maxime posibile, ci mai mici; ar fi cazul cand individul nu s-ar supraexcita nervos atat de profund si in reprize prea lungi, stiind ca doar in timp mai lung concentratia hormonilor poate sa creasca marcat;

    - daca de denaturarea termica, mai mare sau mai mica, nu poate scapa nimeni, in schimb, printr-o vointa puternica, denaturarea chimica (dch) poate fi redusa considerabil prin evitarea suprasolicitarilor nervoase sau scurtarea duratei acestora, daca totusi ele au aparut;

    - daca la indivizii 1, 2, 3, 4 denaturarile proprii, termica si chimica, ar fi fost mai reduse, atunci la fiecare momentul caderii ar fi aparut mai tarziu;

    - caderea nu poate surveni la nimeni inainte de atingerea maturitatii fizice a glandelor suprarenale care asigura hormoni in cantitate mare, fapt confirmat de realitate, deoarece pana la aceasta maturitate, oricat de mare ar fi denaturarea termica, amplitudinea ei este mult sub pragul critic;

    - faptul ca cei 5 indivizi au la orice varsta grade de denaturare chimica egale, dar ca la o anumita varsta gradele lor de denaturare termica sunt complet diferite dovedeste ca:
  • exista posibilitatea ca prin evitarea starilor de supraincalzire sau prin micsorarea numarului acestora sa nu se ajunga deloc la cadere (cazul 5 cu dti) sau sa se ajunga foarte tarziu (cazul 4 cu dt80);
  • denaturarea termica a proteinelor este un proces cu adevarat accidental, el manifestandu-se doar daca organismul trece efectiv prin situatii de supraincalzire; aceasta creaza posibilitatea ca prin evitarea sau reducerea, in mod constinent, a acestor situatii, sa se scape de caderea parului sau sa se intarzie mult acest fenomen;
  • denaturarea termica a proteinelor este un fenomen care desi „ameninta” organismul pe intreaga durata a vietii sale, la unii indivizi se manifesta sever inca din copilarie fapt ce determina debutul caderii la varste mici (17-20 de ani) cum este cazul 1 cu dt20;
  • caracterul de severitate al manifestarii denaturarii termice se poate mentine si dupa varsta de 17-20 de ani atunci cand modul de reactie, evident daunator, al individului respectiv devine o obisnuinta, o caracteristica proprie, o emblema care-l defineste. In astfel de cazuri, caderea cu debut la 17-20 de ani se finalizeaza relativ repede, in 7-8 ani, iar curba dt20 ar fi mult mai inclinata;
  • daca modul de reactie adoptat ramane nemodificat sau se inrautateste si mai mult, amplitudinea denaturarii termice creste continuu pe masura avansarii in varsta, denaturarea termica fiind un proces cumulativ.
  • Factorii care influenteaza marimea denaturarii termice la fiecare repriza de supraincalzire sunt: - nivelul temperaturii din interiorul craniului;
    - nivelul temperaturii mediului ambiant;
    - durata reprizei de supraincalzire (timpul de expunere la cald a radacinii firului de par);
    - distanta de la suprafata interna a craniului pana la radacina;
    - acoperirea sau nu a capului.
    Influenta acestor factori se observa cu usurinta urmarind figurile 2 si 3.
    In figura 2 este redat un grafic al temperaturilor in diferite conditii si in stadiul de debut al procesului de cadere, deci cu par necazut, iar in figura 3 este reprezentata o sectiune a straturilor prin care trece caldura din interiorul craniului spre mediul exterior.
    Se stie ca radacinile parului se afla in piele, la adancimi diferite si, in consecinta, la distante diferite de fata interioara a craniului. Am considerat trei adancimi, A1, A2 si A3, temperatura in craniu de 37º Celsius, initial, iar la supraincalzire de 38º Celsius. Mediul exterior are 20º Celsius, iar in alt caz 25º Celsius. Am ilustrat deplasarea caldurii pe directia a-a’, in zona fara muschi si in stadiul (de debut) cand stratul de grasime (S3) este neconsumat. Acoperirea capului este ilustrata prin stratul notat cu S6.

    apasa pe imagine pentru a mari


    Straturile traversate de caldura degajata in craniu:
    S1 = peretele craniului
    S2 = stratul de muschi
    S3 = stratul de grasime
    S4 = stratul de piele cu radacinile parului la A1, A2, A3
    S5 = strat de par necazut
    S6 = caciula (C)

    Urmarind cu atentie graficul temperaturilor, se pot deduce urmatoarele:
  • La temperatura din craniu de 37º Celsius si a mediului exterior de 20º Celsius, la radacinile situate la adancimea A1 ajunge temperatura notata cu t37/20/A1/C. Crescand temperatura in craniu la 38º Celsius, la A1 ajunge acum temperatura notata cu t38/20/A1/C. Pe axa temperaturilor este evident ca t38/20/A1/C este mult mai mare decat t37/20/A1/C. Continuand acest rationament se poate intelege ca la temperatura din craniu de 39º Celsius, temperatura la adancimea A1 va fi si mai mare. Prin aceasta am demonstrat ca la cresterea temperaturii in craniu, creste temperatura si la nivelul radacinilor parului, ceea ce duce la denaturarea proteinelor, asa cum am aratat mai inainte.
  • La fel se intampla daca creste si temperatura mediului exterior, in care se afla organismul la un moment dat, de la 20º Celsius la 25º Celsius, cum este aratat pe grafic. Se observa ca t38/25/A1/C este mult mai mare decat t38/20/A1/C. Deducem de aici ca supraincalzirea creierului devine mult mai daunatoare pentru radacina parului atunci cand si temperatura mediului ambiant este mai ridicata.
  • Acoperirea capului (cu caciula, de exemplu) cand creierul este supraincalzit duce si ea la cresterea agresivitatii caldurii asupra radacinilor parului. A se observa, pe axa temperaturilor, ca temperatura t38/20/A1/C corespunzatoare capului acoperit este mult mai mare decat temperatura t38/20/A1 corespunzatoare capului neacoperit.
  • Distanta la care este situata radacina firului de par in raport cu fata interna a craniului influenteaza decisiv momentul caderii care poate surveni mai devreme sau mai tarziu, in functie de aceasta distanta. Astfel, pe grafic se observa ca temperatura t38/20/A1/C este mult mai mare decat temperatura t38/20/A3/C. Drept urmare, in timpul fiecarei reprize de supraincalzire, radacinile situate la adancimea A1, mai aproape deci de sursa de caldura, sunt afectate in masura mai mare decat cele situate catre suprafata pielii, la adancimea A3, unde ajunge o temperatura considerabil redusa. Asadar, caderea parului la acelasi individ se produce etapizat, de-a lungul catorva ani (7-10), mai intai fiind distruse radacinile adanc infipte in piele (la A1), apoi urmatoarele (la A2) si in final mor radacinile aflate la adancime mica (la A3).
  • Remarc si faptul ca acesta ordine de cadere, decisa de cresterea distantei fata de sursa de caldura (interiorul craniului), este in mod paradoxal aceeasi cu ordinea descrescanda a vigorii firelor de par. Altfel spus, cad, din pacate, mai intai cele mai viguroase fire desi acestea provin din radacinile cel mai bine irigate si deci hranite si abia la finalul procesului cad firele anemice, subtiri si scurte aflate aproape de suprafata pielii unde, dupa cum se stie, circulatia sanguina fiind cu mult mai scazuta determina o slaba troficitate a radacinii firului de par. Din aceasta remarca decurg doua concluzii importante: - Caderea parului NU este influentata de marimea tensiunii arteriale, adica de factorul care, la valori mai mari, asigura o mai buna circulatie sanguina in tegumente (piele) si, deci, radacini de par mai bine dezvoltate;

    - In fata caldurii excesive devine vulnerabila si deci supusa distrugerii orice radacina de par, indiferent de gradul ei de dezvoltare (vigoarea ei).
    Rolul distantei dintre sursa de caldura si radacina parului mai poate fi remarcat, in figura 3, si in zona suturilor, unde distanta de la fata interna a craniului si pana la radacinile situate la A1, A2 si A3 este ceva mai mare decat in zona fara suturi. Aceasta explica, asa cum am aratat mai inainte, caderea parului cu oarecare intarziere pe arcada ce uneste tamplele si sub care se afla suturi, aici distanta marindu-se spre interiorul craniului cu suplimentul de grosime a suturii.
    Din figura 3 mai rezulta in mod evident ca distanta dintre sursa de caldura si radacini se micsoreaza considerabil daca stratul de grasime de sub piele se subtiaza, proces real ce insoteste fenomenul de cadere intrucat am aratat ca hormonii de stres determina si introducerea in consum a grasimilor. Drept urmare, subtierea stratului de grasime duce la micsorarea distantei sursa-radacina si implicit la accelerarea fenomenului de cadere.
    Micsorarea distantei sursa de caldura-radacini, prin subtierea stratului de grasime, se petrece pe intreaga suprafata a capului, inclusiv in zonele laterale si spate, unde exista stratul de muschi. Din acest motiv apare si aici fenomenul de cadere, dar la varste mai inaintate, cand gradul de denaturare termica devine suficient de mare.
    Fenomenul de cadere este favorizat aici si de atrofierea muschilor respectivi, pe masura avansarii in varsta ceea ce micsoreaza si mai mult distanta sursa-radacini. Prin atrofierea muschilor si deci subtierea lor, ca si a stratului de grasime, se explica si extinderea zonei afectate sever de cadere catre lateral si spate, marindu-se mult suprafata de pe care parul este cazut, fapt ce se observa cu usurinta urmarind figura 3, axa c-c’.
    Extrem de mare influenta asupra denaturarii termice a proteinelor radacinii firului de par are durata expunerii la cald a acestora, adica timpul cat dureaza repriza de supraincalzire. Cu cat aceasta durata este mai mare, cu atat si cantitatea de caldura absorbita este mai mare si deci si amplitudinea denaturarii va fi mai mare. Fenomenul poate fi usor evidentiat de oricine prin fierberea mai multor oua (al caror continut este dupa cum se stie tot de natura proteica) la aceeasi temperatura, dar la timpi inegali, observand apoi gradul de consistenta a continutului fiecaruia. Acesta va fi sigur diferit, in functie de durata de fierbere a fiecarui ou.
    Cat de mare este influenta duratei expunerii la cald asupra denaturarii proteinelor se mai poate dovedi si prin fierberea in apa, tot la temperatura constanta, a unei bucati de carne (muschi). Cu cat durata fierberii este mai lunga, cu atat se micsoreaza si dimensiunile acelei bucati de carne fata de cele avute inainte de fierbere. Fenomenul pune in evidenta contractia proteinelor si deci a celulelor componente sub actiunea caldurii, concomitent cu pierderea apei din ele desi, paradoxal, acestea se afla permanent in mediu lichid (apa de fierbere).
    Este evidenta analogia dintre acest exemplu si celulele radacinii firului de par care, desi se afla permanent in mediu lichid (lichidul intercelular), isi micsoreaza considerabil dimensiunile cand sunt supuse la temperaturi ridicate, mai mult timp.
    Remarc si faptul ca tesutul conjunctiv, deci si celulele radacinii parului, este foarte sensibil la caldura in comparatie cu alte tipuri de tesut cum este tesutul nervos. Neuronii din cutia craniana, desi ei insisi sunt surse de caldura si deci sunt supusi la temperaturi mai ridicate decat celulele radacinii parului, sunt mult mai putin afectati de caldura. Aceasta se datoreaza naturii speciale a componentelor proteice ale neuronilor ce le confera acestora o mai mare rezistenta in fata caldurii.
    Rezumand ceea ce am prezentat pana aici despre cauzele caderii parului, trebuie retinute cel putin urmatoarele:
  • Firul de par cade daca sunt distruse (omorate) toate celulele care formeaza papila radacinii firului respectiv;
  • Moartea oricarei celule survine cand amplitudinea denaturarii proteinelor componente depaseste pragul critic de suportabilitate prevazut in codul genetic;
  • Pragul critic, peste care proteina este distrusa, poate fi depasit:
  • fie numai prin denaturare termica, situatie in care caderea apare tarziu, la varste inaintate;
  • fie prin cumulul denaturarilor, termica si chimica, situatie in care caderea poate debuta de timpuriu, la varste relativ mici (17-20 de ani)
  • Denaturarea termica:
  • este produsa de caldura in exces degajata in craniu la incalzirea corpului peste temperatura normala (supraincalzire);
  • la fiecare repriza de supraincalzire este in mare parte remanenta, deci ireversibila;
  • incepe din copilarie si, prin cumul, isi mareste treptat amplitudinea, pe masura ce individul inainteaza in varsta;
  • este un fenomen ce apare accidental, deci nu este programat prin codul genetic;
  • singura nu determina caderea parului la varste relativ mici (vezi graficul din figura 1);
  • are amplitudinea remanenta dependenta de:
  • nivelul temperaturii din craniu si din mediul exterior in timpul supraincalzirilor (vezi figura 2);
  • durata reprizelor de supraincalzire;
  • frecventa cu care se succed situatiile de supraincalzire pe diferite perioade: zilnic, saptamanal, lunar, anual.
  • Denaturarea chimica:
  • este produsa de hormoni in starile de suprasolicitare nervoasa ce apar cand organismul se afla in situatii de exceptie (de criza, de urgenta) ca:
  • efort fizic si intelectual foarte intens;
  • stres exagerat de mare
  • este programata prin codul genetic ceea ce inseamna ca nu este remanenta, ci dispare treptat la iesirea organismului din situatia de criza in care se afla;
  • are amplitudinea cea mai mare in tinerete, cand individul a atins maturitatea fizica (vezi graficul din figura 1);
  • are amplitudinea in scadere pe masura avansarii in varsta;
  • se exercita asupra proteinelor prin cumul cu denaturarea termica remanenta, producand caderea la varste relativ mici;
  • singura, nu determina caderea la nici o varsta; daca ar fi determinat caderea nu ar mai fi fost prevazuta in codul genetic (vezi graficul din fig 1);
  • are amplitudinea dependenta de concentratia sanguina a hormonilor (adrenalina si cortizol), iar concentratia este dependenta de:
  • gradul de suprasolicitare nervoasa;
  • durata reprizelor de suprasolicitare nervoasa;
  • frecventa acestor reprize zilnic, saptamanal, lunar, anual. Daca pauza dintre reprize este prea scurta, nu este timp suficient pentru scaderea concentratiei hormonului, fapt ce face ca la urmatoarea suprasolicitare concentratia sa creasca si mai mult, ceea ce ar produce o denaturare si mai mare.
  • PREVENIREA CADERII PARULUI


    Caderea parului de pe cap, prin moartea radacinilor sale, exclude orice posibilitate de regenerare a lui, fapt ce decurge din legea naturala potrivit careia „tot ce este mort, mort ramane”. Plecand de la acest adevar absolut, confirmat permanent de realitate, se poate intelege ca singura sansa de a avea podoaba capilara (naturala) in cei mai multi ani ai vietii si mai ales in anii tineretii consta in prevenirea caderii ei, prin prevenirea mortii radacinilor parului.
    De-a lungul multor decenii au fost recomandate de catre diversi „specialisti” numeroase metode de tratament cu diferite medicamente si alte produse pentru salvarea parului de la cadere si, spuneau ei, chiar pentru regenerarea lui. Dar asa cum bine stiu cei afectati de caderea parului, care au incercat sa gaseasca o rezolvare, rezultatele nu au fost deloc cele asteptate. In toate cazurile, rezultatele au fost egale cu zero, cei in cauza ramanand cu o mare dezamagire, sperante spulberate, tristete si frustrari de tot felul, desi acestei probleme i-au dedicat mult timp si au cheltuit sume considerabile pentru rezolvarea ei. Esecurile inregistrate pot fi explicate prin aceea ca intre tratamentele respective si adevaratele cauze, pe atunci fiind inca necunoscute, nu exista si nici nu putea sa existe vreo relatie de interdependenta.
    Acum, eu cunoscand bine cauzele reale, afirm cu deplina siguranta ca evitarea fenomenului de cadere a parului este perfect posibila, dar NU folosind medicamente, nici licori de toate felurile si nici diferite alte produse, ci numai aplicand un minimum de cunostinte ce decurg din prezentarea anterioara, dupa cum urmeaza.
  • Mai intai trebuie bine memorate cauzele caderii parului, pe care le repet:
  • 1 – supraincalzirea corpului;
  • 2 – suprasolicitarea nervoasa
  • De asemenea, trebuie bine stiut ca aceste cauze sunt daunatoare numai daca manifestarea lor este excesiva.
    Manifestarile cauzelor respective sunt considerate excesive cand factorii de care depinde amplitudinea denaturarii proteinelor radacinii parului au valori cu mult peste normal.
    Factorii respectivi sunt: 1) la supraincalzirea corpului:
  • temperatura corpului;
  • durata reprizelor de supraincalzire;
  • frecventa cu care se succed aceste reprize pe diferite perioade de timp (zilnic, saptamanal, lunar, anual).
  • 2) la suprasolicitarea nervoasa:
  • gradul de suprasolicitare nervoasa;
  • durata reprizelor de suprasolicitare nervoasa;
  • frecventa cu care se succed aceste reprize pe diferite perioade de timp (zilnic, saptamanal, lunar, anual).
  • Dar cum s-ar putea aprecia daca valorile acestor factori sunt considerabil crescute cand stim bine ca este exclus ca cineva sa aiba permanent asupra lui si sa foloseasca termometrul, cronometrul si alte instrumente de masurare a valorilor?
    Raspunsul meu este: prin receptarea semnalelor emise de propriul organism si constientizarea faptului ca acesta se afla intr-o stare anormala. Semnalele la care ma refer vor fi mentionate la locul potrivit. Drept urmare, fiecare individ trebuie sa-si creeze obisnuinta de a adopta un mod de viata normal, caracterizat prin reactii moderate in fata provocarilor si stil comportamental corespunzator care sa previna cresterea excesiva a valorilor factorilor mentionati. In acest scop, pentru fiecare factor sunt de retinut cateva elemente esentiale:
  • Temperaturile excesive ale corpului se pot preveni prin evitarea in mod constient (voit) a cauzelor care le-ar putea genera, cum sunt:
  • eforturile fizice de mare intensitate;
  • eforturile fizice de mai mica intensitate, dar cu durata prea mare;
  • pozitiile incomode ale corpului in timpul unor activitati;
  • graba excesiva (efectuarea unor activitati in ritm prea alert);
  • imbracamintea corpului, inclusiv pentru cap, neadecvata efortului si temperaturii ambiente;
  • starile de furie, manie, indignare, revolta;
  • atacurile de panica;
  • timiditatea excesiva;
  • expunerea excesiva a corpului (capului) la radiatiile solare, saune, casca de la coafor, etc;
  • alimentele prea fierbinti;
  • baile prea fierbinti;
  • desfasurarea de activitati de orice fel (profesionale, distractive, sportive, etc) in medii cu temperaturi prea ridicate;
  • odihna si somnul in medii cu temperaturi prea ridicate;
  • starile febrile; desi sunt obisnuite mai ales in perioada copilariei, trebuie combatute prin orice mijloace intrucat prin nivelul foarte ridicat al temperaturii si durata mare a lor, aceste stari produc denaturari termice cu amplitudini considerabile;
  • orice alta situatie sau imprejurare despre care individul respectiv stie deja ca i-ar putea ridica mult temperatura.

  • Factorul „temperatura” este cel care in privinta caderii parului determina diferenta dintre barbati si femei, in sensul ca parul femeilor este incomparabil mai putin afectat de cadere decat al barbatilor. Explicatia consta in faptul ca organismul femeii, nefiind conceput pentru forta, nu are capacitatea sa „arda” intr-un timp scurt o mare cantitate de substanta energizanta, generatoare de caldura. In consecinta, temperatura nu se ridica la valori mari, ca la barbati.
    In plus, la femei oboseala survine mult mai repede decat la barbati, ceea ce face ca durata reprizelor de efort sa fie considerabil mai scurta.
    Drept urmare, nivelul mai scazut al temperaturii si durata mai mica a reprizelor de supraincalzire produc, la femei, o denaturare termica remanenta a proteinelor cu amplitudinea mult mai mica decat la barbatii de varsta egala cu a lor.
    Facand aceasta descoperire, mi-am putut explica si un alt fenomen real si anume acela ca femeile au o mai mare longevitate decat barbatii. Explicatia consta in faptul ca denaturarea termica a proteinelor vitale pentru organism, este mai scazuta la femei decat la barbati, pe baza celor doua diferente mai sus mentionate (temperatura si durata).
    In plus la cele aratate, o alta concluzie la care am ajuns este aceea ca denaturarea termica a proteinelor celulelor definitive este singura cauza a imbatranirii si mortii naturale a oricarui organism, deci si a omului. In consecinta, daca nu ar surveni si alti factori (boli, accidente, etc) viata omului ar fi extrem de lunga, nefiind limitata prin programul genetic, cum pretind unii; aceasta daca, prin reducere la absurd, corpul lui ar putea fi mentinut permanent (deci toata viata) la temperatura optima prevazuta in codul genetic al speciei umane.
    Justetea acestei ipoteze este demonstrata de longevitatea de mii de ani a arborelui mamut Sequoia gigantea, din California, care se datoreaza, afirm eu, existentei in scoarta sa a unei substante de genul azbestului, care-l apara de temperaturile excesive din timpul verilor. Ori, se stie ca principala caracteristica a azbestului este aceea de a fi bun termoizolant.
  • Durata reprizelor de supraincalzire are rol esential prin aceea ca numai la durate mari efectele negative pot fi mari. Durata prea mare in situatiile in care, din diferite motive, supraincalzirile nu au fost prevenite se poate evita prin:
  • intrarea in pauze prestabilite, cu durate suficient de mari pentru a permite organismului sa revina la temperatura normala. Sa ne amintim ca la scoala si in sporturile profesioniste pauzele sunt obligatorii;
  • intreruperea, imediat ce este posibil, a acelei activitati (stari) de indata ce au fost receptate semnalele emise de organism, ca:
  • aparitia senzatiei de prea cald;
  • aparitia senzatiei de sete;
  • aparitia transpiratiei vizibile.
  • Frecventa cu care se succed reprizele de supraincalzire zilnic, saptamanal, lunar si anual, daca are valori ridicate duce inevitabil la denaturari termice remanente de mare amplitudine, inca de timpuriu (vezi graficul din figura 1, curba dt20 in comparatie cu dti). Din acest motiv, modul de viata trebuie sa fie in asa fel incat sa se evite expunerea corpului la supraincalziri mult prea des. Sa nu se uite ca starile de supraincalzire sunt stari accidentale, deci anormale si ca acestea fac mult rau organismului denaturandu-i ireversibil toate componentele de natura proteica carora le apropie sau chiar le aduce moartea.
  • Suprasolicitarile nervoase, de diferite grade de intensitate, pot fi prevenite, ca si temperaturile excesive, prin evitarea in mod constient (voit) a cauzelor ce le-ar putea determina, cum sunt:
  • programele de activitate zilnica foarte incarcate, sub diferite aspecte: volum de munca, diversitate, dificultati de rezolvare, locatii de activitate numeroase, etc;
  • efectuarea de activitati fizice sau intelectuale sub presiunea: lipsei de timp, termenelor de finalizare, capriciilor vremii, conducatorilor ierarhici care, de regula, devin tot mai greu de multumit, etc;
  • neconcordanta reala intre obiectivele asumate si posibilitatile de realizare;
  • efectuarea de activitati fizice sau intelectuale in conditii necorespunzatoare: zgomot puternic, noxe, temperaturi prea scazute sau prea ridicate, aglomeratie, spatii neventilate, deci fara suficient oxigen, etc;
  • contactul cu potentiali agenti stresori, recunoscuti ca atare, capabili sa induca starea de stres puternic;
  • eforturile fizice si psihice (intelectuale) ce necesita o prea mare forta fizica si incordare nervoasa;
  • neconcordanta intre alimentatie si efortul ce urmeaza a se face in ceea ce priveste aportul caloric si necesarul de consum, stiindu-se ca la deficite calorice glicemia scade considerabil, fapt ce induce descarcari masive ale hormonilor de stres. Greselile constau in:
  • efort pe nemancate;
  • distanta prea mare intre mese;
  • cantitate prea mica de alimente glucidice (care contin dulciuri, si deci glucoza).
  • stresul puternic indus de diversi agenti stresori cum ar fi teama de consecinte in cazul unui eventual esec in realizarea unor obiective de importanta majora pentru individul in cauza, cum sunt: examenele, concursurile, interviurile cu miza mare, dobandirea sau mentinerea unor bunuri materiale de valoare, accederea sau mentinerea pe trepte onorabile in ierarhia profesionala si sociala, etc;
  • starile conflictuale interpersonale, mai ales cele care pot degenera in altercatii vehemente sau chiar agresari fizice;
  • sustinerea cu inversunare in fata unor interlocutori la fel de hotarati sa nu cedeze nici ei, a punctelor de vedere (opiniilor) proprii, chiar daca acestea sunt conforme cu adevarul;
  • starile emotionale foarte puternice, de furie, manie, indignare, revolta, panica, timiditate, etc;
  • orice alta situatie sau imprejurare despre care individul stie deja ca ar putea sa-i ridice excesiv tensiunea nervoasa.
  • Durata reprizelor de suprasolicitare nervoasa are rol esential intrucat numai la durate mari este posibila cresterea concentratiei hormonilor de stres.
    Durata prea mare a reprizelor de suprasolicitare nervoasa cand, din diferite motive, acestea nu au fost prevenite, se poate evita, in functie de situatie, prin:
  • intrarea in pauze prestabilite cu durate suficient de mari pentru a permite organismului sa revina la starea normala (prin diminuarea concentratiei hormonilor);
  • intreruperea imediat ce este posibil a starii de suprasolicitare de indata ce au fost receptate semnalele emise de organism, ca:
  • senzatia de oboseala;
  • dureri de cap;
  • slabirea capacitatii de concentrare (memorare);
  • senzatia de foame;
  • tensionare (incordare) nervoasa;
  • senzatia de sufocare (de prea cald);
  • transpiratii abundente (vizibile);
  • senzatia de sete
  • autocontrol in fata unei posibile stari de suprasolicitare nervoasa. Individul trebuie sa actioneze cu calm, cu „sange rece” cunoscand urmarile negative pentru el in cazul unui comportament opus;
  • Frecventa cu care se succed reprizele de suprasolicitare nervoasa zilnic, saptamanal, lunar, anual, daca are valori mari, duce inevitabil la grabirea (accelerarea fenomenului de caderea a parului). Aceasta, deoarece, asa cum am mai aratat, la fiecare repriza de suprasolicitare nervoasa se produce si denaturarea chimica, a proteinelor, care prin cumul cu denaturarea termica duce la moartea a noi loturi de radacini ale parului. Din acest motiv, prevenirea caderii parului este posibila numai daca se adopta un stil comportamental corespunzator constand, pe de o parte in reducerea cat mai mult posibil a numarului starilor (reprizelor) de suprasolicitare nervoasa, iar pe de alta parte in micsorarea, de asemenea cat mai mult posibil, a duratei acestora, daca totusi ele au aparut (vezi graficul din figura 1).
  • Ideal ar fi sa se adopte atitudinea de calm desavarsit sau cum se mai spune, sa se pastreze „sangele rece”, indiferent de provocare. Cine reuseste sa-si pastreze calmul, indiferent de situatie, si sa adopte un stil comportamental bazat pe efort fizic sau intelectual rational va reusi, in mod sigur, sa-si fereasca parul de cadere. Relev din nou ca starile prelungite de supraincalzire a corpului si de suprasolicitari nervoase sunt stari ANORMALE, care afecteaza grav organismul.
    Trebuie pastrat in memorie acest adevar cel putin pana cand stilul de a face efort si modul de reactie in fata diferitelor provocari devin cele normale, se consolideaza si apoi devin o obisnuinta, un mod nou de comportament a carui caracteristica principala sa fie inainte de toate grija fata de propriul organism. Numai cu un organism sanatos, cu psihic echilibrat si aspect fizic placut pot fi satisfacute mai bine atat nevoile proprii, cat si ale celor din jur.
    Pentru a reusi in incercarea de a adopta un mod normal de comportament se poate aplica si metoda analizei zilnice a starilor din ziua respectiva. Analiza trebuie facuta seara, inainte de culcare si consta in a compara durata starilor de supraincalzire si suprasolicitare nervoasa cu durata starilor de relaxare din acea zi. Pana se va forma si consolida modul normal de comportament, analiza va scoate in evidenta ca momentele de relaxare nervoasa au fost fie total absente, fie foarte scurte, nesemnificative, fapt ce trebuie sa constituie un serios semnal de alarma. In aceasta situatie, analiza trebuie sa fie urmata de adoptarea hotararii ferme ca incepand cu ziua urmatoare sa fie redusa considerabil durata starilor de supraincalzire si suprasolicitare nervoasa si sa creasca substantial durata starilor de relaxare.

    REMEDII


    Ce se poate face daca parul a cazut sau continua sa cada? Iata o intrebare ce necesita mai multe raspunsuri, intrucat pot fi mai multe situatii. a) Cel in cauza trebuie sa afle mai intai felul caderii: temporara sau definitiva. Daca este temporara, am aratat la inceput ca aceasta (caderea) este asociata cu o boala despre care stie deja sau urmeaza sa afle prin prezentarea la medic. Acest tip de cadere, afectand doar tulpina parului, are rezolvare pe cale medicala si, dupa cum am mai spus, nu face obiectul acestei lucrari.

    b) Daca parul a cazut fara cauze de boala si in forma simetrica fata de planul ce imparte capul in doua jumatati, dreapta si stanga, atunci caderea este definitiva, ceea ce inseamna, cum am aratat la „CAUZELE CADERII PARULUI”, ca sunt moarte si radacinile. Pentru acestea nu mai exista nici o posibilitate de regenerare, pe baza legii ca „tot ceea ce este mort, ramane mort pentru totdeauna”. Moartea radacinilor a fost cauzata, potrivit prezentarii de la „CAUZELE CADERII PARULUI” de:
  • Supraincalzirea corpului;
  • Suprasolicitarea nervoasa.

  • c) Daca pentru prevenirea caderii nu s-a facut nimic din ceea ce am aratat in aceasta lucrare, fie ca nu a fost cunoscuta, fie ca a fost ignorata (nu s-a aplicat nimic din ea), atunci remediul consta in stoparea procesului de cadere in faza in care se afla si deci in salvarea a ceea ce a mai ramas necazut. Stoparea caderii se poate face numai studiind bine aceasta lucrare si aplicand intocmai masurile mentionate la „PREVENIREA CADERII PARULUI”.

    d) Daca aceasta lucrare a fost cunoscuta si s-a si aplicat si totusi parul a cazut sau incepe sa cada, pot fi doua situatii:
  • in cazul ca s-au aplicat intocmai (corect) masurile de prevenire, inseamna ca intre timp a intervenit o boala asociata cu caderea temporara, iar cazul se rezolva pe calea aratata la litera a);
  • daca insa nu este incriminata nici o boala, caderea fiind in acest caz definitiva, inseamna ca aplicarea masurilor de la „PREVENIREA CADERII PARULUI” nu a fost cea corecta, fapt ce implica studierea cu mai mare atentie a acestei lucrari si aplicarea riguroasa a masurilor recomandate la „PREVENIREA CADERII PARULUI”

  • e) Un bun remediu se obtine atunci cand este remarcat momentul de debut al afectiunii, adica momentul caderii primelor fire de par. Daca pana in acest moment nu s-a facut nimic, din cauza necunoasterii sau ignorarii acestei lucrari, prin trecerea la studierea si aplicarea corecta a ei exista toate sansele sa se stopeze procesul si deci sa se pastreze aproape tot parul. Asadar, atentie marita pentru a remarca momentul de debut! Aceasta atentionare este adresata mai ales tinerilor cu varsta de 17-20 de ani.

    f) Cel mai bun „remediu” consta insa in prevenirea din timp a fenomenului de cadere, incepand de la stadiul de mic copil, prin aplicarea corecta a ceea ce am prezentat la „PREVENIREA CADERII PARULUI”. In acest sens, pana la varsta de 10-12 ani, responsabilitatea aplicarii masurilor de prevenire o au adultii in a caror grija se afla copiii respectivi. Dupa varsta de 10-12 ani, fiecare copil poate constientiza importanta parului si deci poate fi capabil sa-si poarte si singur de grija in aceasta privinta. Din acest motiv, lucrarea de fata a fost redactata, in cea mai mare parte, in termenii cei mai simpli, spre a fi suficient de accesibila si acestei categorii de tineri.

    g) In unele cazuri se recurge la transplantul de par, operatie foarte costisitoare, efectuata numai in clinici de specialitate. Insa, daca nu se aplica imediat si masurile de stopare prezentate la „PREVENIREA CADERII PARULUI”, dupa un timp se constata ca remediul a fost doar temporar.
    Inchei aceasta lucrare cu doua sfaturi adresate celui direct interesat si anume:
  • Daca vrei cu adevarat sa-ti pastrezi podoaba capilara, macar asa cum este acum, nu-ti mai irosi timpul si banii cautand si urmand alte cai de rezolvare, pentru ca acestea nu exista si nici nu pot exista vreodata.
  • Este benefic pentru tine sa retii ca evitarea exceselor de supraincalzire a corpului si de suprasolicitare nervoasa constituie singura ta sansa de a reusi sa-ti pastrezi podoaba capilara.
  • Contact | Recomanda cunoscutilor tai | Seteaza ProDanciu ca pagina de start

    2007 - 2010 © ProDanciu.ro.
    Folosirea in scopuri comerciale a descoperirilor prezentate in acest site, precum si/sau a procedurilor de aplicare a lor, este permisa numai cu acordul prealabil al autorului acestora, Marin DANCIU.